Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine. lubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească, în cinste, fiecare să dea întâietate altuia. – Romani 12:9,10
Sâmbătă dimineaţa, pe 23 iulie 2016, am intrat în templu cu o cerere specială de rugăciune: „Doamne, fa să fie adevărat!” Tocmai citisem că un lider mondial, un creştin născut din nou, urma să împlinească şaptezeci de ani. Atunci mi-au venit în minte amintiri dragi sufletului meu: mi-am amintit de tata, care era doar un prunc în ale credinţei când a fost doborât în urmă cu patruzeci şi patru de ani – la vârsta de patruzeci şi patru de ani – de cancer la stomac. În familia noastră, noi ne-am obişnuit să sărbătorim fiecare zi de naştere cu recunoştinţă din inimă. Când cineva din familie sau dintre prieteni împlineşte şaptezeci de ani, anii care urmează îi considerăm bonus.
În acea zi, la serviciul de închinare, Terry Lynn a adus şi mai multe amintiri preţioase în inima mea când a citit povestioara pentru copii. Ea a povestit despre trupele americane din Primul Război Mondial care foloseau porumbei pentru a trimite şi a primi mesaje de la sediul din linia întâi de luptă. Adesea, aceste păsări erau împuşcate de trupele inamice. Totuşi, uneori, în mod miraculos, ajungeau la destinaţie. Terry a vorbit despre un porumbel decorat cu onoruri, un erou pe nume Cher Ami („prieten drag”, în lb. franceză). Cher Ami a fost foarte rănit, dar a reuşit să continue să zboare, rămânând credincios însărcinării date. Făcând astfel, porumbelul erou a ajutat la salvarea „batalionului pierdut” al Diviziei 77 Infanterie, în bătălia de la Argonne.
Ti-ai imaginat vreodată că tu eşti un porumbel mesager cu o misiune? Eu da. Mă gândesc la vremurile când am început lucrarea prin cuvântul scris, în 1990, cu aproape treizeci de ani în urmă. Atât cât am ştiut, am scris şi am împărtăşit public solia pe care Duhul Sfânt a pus-o în inima mea. Povestioarele mele au ajuns în întreaga lume pentru slava lui Dumnezeu şi pentru înaintarea împărăţiei Sale.
La fel ca mulţi porumbei mesageri, şi eu am fost rănită uneori, dar am continuat să zbor, indiferent cât de rău m-a durut. Nu renunţ pentru că de mine depinde o „pasăre” specială care nu poate zbura. Mă refer la fiul meu cu nevoi speciale, Sonny, care are treizeci de ani. În fiecare dimineaţă ne începem zborul cu recunoştinţă, ştiind că Isus va veni curând să ne ia acasă. Aşa că astăzi, eu şi Sonny vom trimite un mesaj despre dragostea lui Dumnezeu acestui lider mondial pentru ziua lui de naştere.
Deborah Sanders
