Călătoria

Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit. – Matei 24:13

În septembrie 2010, după multă rugăciune şi discuţii cu câţiva prieteni care aveau titluri academice, am hotărât să mă înscriu la doctorat. Nu ştiu de ce, dar am avut impresia că optsprezece luni de zile erau suficiente pentru a obţine un doctorat. Spre surprinderea şi dezamăgirea mea, am aflat că lucrurile nu stăteau aşa!

În timp, călătoria mea a fost presărată cu multe provocări. Le-am pierdut pe mama, pe bunica (care a murit la doar două luni după ce am început cursurile), patru prietene foarte apropiate şi o colegă de serviciu, apoi doi unchi. A trebuit să îngheţ un an şcolar, am trecut prin două intervenţii chirurgicale majore şi am fost numită reprezentantul legal al bunurilor mamei mele. Pe lângă toată această dramă, a trebuit să îmi schimb şi subiectul lucrării de cercetare, şi metodele de lucru. Printre altele, am reuşit să îmi păstrez locul de muncă şi mintea sănătoasă.

Într-un final, ani mai târziu, m-am pregătit pentru prima susţinere orală şi am muncit din greu pentru a-mi finaliza lucrarea. Când am început ultima fază a acestei călătorii academice, mi-am reamintit de multele binecuvântări şi provocări care ne însoţesc în călătoria noastră spirituală. Deşi adesea sunt obosită, am cerut şi m-am încrezut în făgăduinţele lui Dumnezeu, asemenea celei din Psalmii 121:1,2. Matei 24:13 ne prezintă clar răsplata pe care o vor primi cei care vor rezista. Au fost momente în care mi-am dorit să renunţ la această călătorie, dar timpul investit şi sacrificiile financiare fuseseră prea mari. Mai mult, când mă gândesc că Hristos S-a jertfit în locul meu, dragostea Lui îmi dă putere să rămân în cursă.

Renunţarea la călătoria creştină nu este o opţiune. Premiul suprem pe care îl aşteptăm este să îl vedem pe Isus faţă în faţă. După ani de trudă, în cele din urmă am terminat doctoratul. Din nefericire, când Isus va veni, diploma mea nu va avea nicio valoare. Nu îmi va fi de folos în ceruri, nici nu mă va ajuta să ajung în împărăţia Lui. Ceea ce contează cel mai mult este caracterul meu şi cuvintele plăcute pe care Mântuitorul mi le va adresa: „Bine, Barbara, rob bun şi credincios. Intră în locul pe care l-am pregătit pentru tine.”

„Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 24:13). Haideţi să alergăm în această cursă. Răsplata nu este din această lume.

Barbara Stovall

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video