Pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu. – 2 Corinteni 9:7
Ti-ai luat timp vreodată să te gândeşti la toate lucrurile pe care le-ai putea face dacă ai primi o mulţime de bani? Trebuie să mărturisesc că uneori mă gândesc, în primul rând, aş pune deoparte 10% pentru zecime, o altă sumă pentru darurile pe care în mod regulat le aduc la biserică şi apoi aş mai pune deoparte bani pentru proiecte misionare sau caritabile speciale. După aceea, m-aş bucura să îi ajut pe cei care ar avea nevoie de un mic (sau mare) ajutor financiar. Desigur, taxele guvernamentale şi-ar cere şi ele drepturile din noua mea avere.
Este distractiv să visăm ce am face cu mai mulţi bani, dar nu am niciun unchi bogat care să mă treacă în testamentul lui. Nu voi câştiga la loterie, pentru că nu îmi cumpăr bilete la loto. Aşa că tot ce pot să fac este să visez. Oare chiar aşa să fie? Pentru că mai sunt şi alte căi de a le aduce bucurie celorlalţi.
Îmi amintesc de un sfârşit de an, când eu şi cele două surori mai mari eram doar nişte copile. Familia nu avea bani să ne cumpere cadouri. Mama ne-a făcut haine, aşa că aveam nişte resturi de material rămas de la rochii. Le-a cusut împreună şi ne-a făcut şorţuri din ele, cu siguranţă având inima împovărată, dar nouă ne-au plăcut „şorţurile noastre artizanale” şi am fost foarte fericite când le-am primit, de parcă fuseseră cumpărate de la cine ştie ce firmă! Cu siguranţă că bucuria noastră a fost o binecuvântare pentru ea.
Timpul poate fi un alt dar. Când eu şi soţul meu, Ted, ne-am pensionat, după mulţi ani în care ne-am concentrat în special asupra lucrului şi a bisericii, ne-am dorit să facem ceva şi pentru comunitatea în care trăiam. Meals on Wheels, proiect prin care cei care nu se pot deplasa de la domiciliu primesc hrană acasă, tocmai îşi începea activitatea în zona noastră, aşa că ne-am înscris să ajutăm la livrarea hranei. După ce am fost intervievaţi şi am fost acceptaţi, un alt cuplu a mers împreună cu noi ca să învăţăm unde să mergem şi cum să procedăm. Apoi am mers doar noi.
Această lucrare ne-a adus mari recompense şi am continuat să livrăm hrană timp de cincisprezece ani. Am ajuns să cunoaştem şi să ne îngrijim de mulţi oameni în drumul nostru, Chiar am reuşit să implicăm şi alţi membri din biserică să ni se alăture.
Ultima dată când Ted a condus maşina, cu doar câteva săptămâni înainte de a pierde lupta lungă cu cancerul, a făcut-o pentru a le duce hrană altora.
Peste tot în jur sunt mulţi oameni şi multe zone în care există nevoi. De ce nu cauţi ceva ce poţi să faci doar pentru bucuria de a dărui? Nu uita că Dumnezeu iubeşte dătătorul vesel!
Mary Jane Graves
