O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui. (…) Căci El a potolit setea… – Psalmii 107:8,9
Într-un moment între prânz şi „cursul următor începe în zece minute” am oprit pe la cancelaria profesorilor. Rene, o colegă şi prietenă, se uita tăcută pe fereastră la iarba uscată din Texas. Am pornit amândouă spre clasele noastre. Un diagnostic neaşteptat a făcut ca Rene să fie nevoită să aibă grijă de mamei ei. În urmă cu două săptămâni stăteam în cancelarie, în faţa ferestrei, şi Rene a făcut următoarea mărturisire: „Simt că sunt într-o călătorie printr-un deşert interminabil, fără niciun strop de apă. Mă rog. Aştept. Tânjesc după un răspuns la rugăciune sau după o binecuvântare neaşteptată. Sunt recunoscătoare pentru ce ne-a dat Dumnezeu. Ştiu că El veghează asupra noastră. Nu ar trebui să am aceste simţăminte.”
Ascultam şi mă întrebam: Câţi dintre noi am fost printr-un deşert aparent jură capăt în viaţa noastră? Eu am fost. Înţeleg. În următoarele săptămâni m-am întâlnit cu Rene la prânz şi bucuroasă am răspuns la telefon acasă ori de câte ori a avut nevoie să vorbească sau să se roage.
Într-o dimineaţă devreme mergeam prin campus foarte absentă. În acea zi, mama lui Rene era programată la medic. Oare va primi veşti bune? Chiar în acel moment am văzut peisagişti care plantau copaci lângă fereastra cancelariei unde obişnuiam să stăm eu şi Rene la prânz. Am observat mici pâlcuri de flori şi tufe de trandafiri care înconjurau toată clădirea! „Este o zi bună pentru plantat!” Glasul puternic al peisagistului m-a uimit. El a făcut semn cu degetul spre cer. „Solul a fost uscat şi vine ploaia.”
În acea noapte am fost trezită de sunetul tunetelor şi de ploaia torenţială care îmi bătea în geamul de la dormitor. Trag perdelele şi fulgerele luminează bălţile făcute de ploaie şi apa de pe iarbă. Frumos. Mă îndrept înapoi spre pat şi aud sunetul familiar al telefonului, semn că am primit un mesaj. Este de la Rene: „Îţi mulţumesc pentru rugăciuni. Am primit astăzi rezultatele de la doctor. Plouă. Cred că râul de binecuvântări poate spăla întristările şi poate aduce binecuvântări şi hrană pentru viitor.” Sunt de acord şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi mă întorc la somnul dulce, pe melodia stropilor ploii harului care cade din cer.
Tată ceresc, fie ca recunoştinţa pentru tot ce ai făcut să cadă de pe buzele mele când trec prin deşertul sufletului. Sunt recunoscătoare pentru şansa de a împărtăşi dragostea Ta cu alţii.
Dixil L. Rodriguez
