Articolul precedentLegyen tiszt a beszéded!
    Articolul următorMarele nostru Preot

    Deschide-mi ochii, deschide-mi inima

    Doamne, deschide-i ochii să vadă. – 2 împăraţi 6:17

    Fiul nostru, Garrick, a avut paşaport încă de când avea doar cinci săptămâni. Când eu şi soţul meu, Larry, am completat informaţiile de pe formular, am scris, în glumă, că avea ocupaţia de „copil.” „A fi copil este o slujbă cu normă întreagă”, a spus Larry. „El va învăţa să umble, îşi va băga mâinile în primul lui tort şi le va pune în păr. Va cânta la tamburină, se va ghemui în cutii şi va sufla în baloane de săpun. Asta este slujba lui!”

    Am urmărit cu plăcere fiecare pas din progresul lui Garrick: cum vorbeşte, mănâncă banane, se joacă în cutia de nisip, cum prinde broaşte şi merge pe tricicletă. Am aşteptat cu nerăbdare aceiaşi paşi şi la cel de-al doilea copil al nostru. Dar Gillian s-a născut cu picioare strâmbe, surd, avea probleme cu şoldurile – şi două găuri în inimă. Ea a murit la patru luni. Nu am mai putut avea un alt copil.

    Lacrimile au început să curgă şiroi când, fiind la biserică, o mamă tânără s-a aşezat chiar lângă mine cu un bebeluş durduliu şi foarte vesel în braţe. Încet-încet, am învăţat să fac faţă întristării şi aşteptărilor spulberate.

    Trei ani mai târziu, nu mai plângeam chiar atât de mult după al doilea copil al nostru, dar atunci Judy, mama celei mai bune prietene a lui Garrick, Emily, a spus: „Sunt însărcinată.” De-abia am reuşit să îi spun că eram fericită pentru ea. Când a plecat spre casă zâmbind, lacrimile au început să îmi curgă pe obraji. Larry s-a întors spre mine şi m-a întrebat care era problema. „E bine când oamenii au un copil, dar când vine şi al doilea…” Cuvintele mi s-au oprit, înecate de vină şi tristeţe. Pe toată durata sarcinii lui Judy, eu am fost tristă. Emily a stat la noi când Judy a început travaliul şi Garrick a sărit în sus de bucurie când a aflat de venirea pe lume a lui Geoff. Eu am mers în cealaltă cameră să plâng. Familia lor era binecuvântată. A mea nu.

    Dar, odată cu trecerea anilor, am învăţat să văd binecuvântările – şi să îmi deschid inima în faţa lor. Noi trei încăpeam într-o canoe şi vâsleam zeci de kilometri pe râul Yukon. Multe din verile copilăriei lui Garrick au fost pline de noroi şi cercetări în săpăturile arheologice ale tatălui său, pentru că, fiind o familie de trei, ne permiteam să călătorim împreună. Pentru că aveam în vedere interesul unui singur copil, ne era uşor să alegem cărţile cu poveşti pentru seara.

    Nu acestea sunt binecuvântările la care mă aşteptam, dar sunt cele pe care le-a primit familia mea. Când mi s-au deschis ochii să le pot vedea şi inima să pot da laudă pentru ele, viaţa mi s-a schimbat.

    Denise Dick Herr

    Deschide-mi ochii, deschide-mi inima - 2020. Nu acestea sunt binecuvântările la care mă aşteptam, dar sunt cele pe care le-a primit familia mea. Când mi s-au deschis ochii să le pot vedea şi inima să pot da laudă pentru ele, viaţa mi s-a schimbat.
    Carolyn Rathbun Sutton
    Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Cea mai dragă mamă

    Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru binecuvântări. Casa mi-este binecuvântată. Eu sunt binecuvântată și foarte favorizată de Dumnezeul Preaînalt. Mulțumesc, Doamne, pentru binecuvântarea mamelor noastre!

    Pace în mijlocul furtunii

    În acea noapte a venit uraganul. M-am mirat că am dormit aproape tot timpul. Am experimentat o pace extraordinară în mijlocul furtunii.

    Iertarea

    Trebuie să le cerem iertare celorlalți și Tatălui nostru ceresc. El ne iubește atât de mult, că este bucuros să ne ierte. Lăudați numele Lui!

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Publicate astăzi

    Cinci seturi maximum

    Oricât ți s-ar părea că Diavolul mai are putere, oricât ai avea impresia că el încă mai poate câștiga ceva, ține minte că, odată cu jertfa de pe Golgota, Satana este un dușman învins. El a fost izolat aici pe pământ și aici va sfârși după ce va fi judecat în fața universului întreg. Oricât ar vrea el să ne temem de puterile lui, să știi că el este mai slab decât orice copil care se pleacă pe genunchi și se roagă în numele Mântuitorului Isus. Prin forțele noastre putem să fim oricând învinși, dar în puterea și cu ocrotirea Domnului nostru, niciodată.

    Cea mai dragă mamă

    Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru binecuvântări. Casa mi-este binecuvântată. Eu sunt binecuvântată și foarte favorizată de Dumnezeul Preaînalt. Mulțumesc, Doamne, pentru binecuvântarea mamelor noastre!

    Calea răbdării

    Cu toții avem nevoie de o doză în plus de răbdare. Așadar, dacă treci prin dificultăți, probleme, greutăți, gândește-te numai că aceasta poate fi cea mai bună oportunitate de a-ți întări răbdarea. În cele din urmă, când încercarea este depășită, noi sfârșim prin a avea caracterul lui Isus.

    Rugăciunea bunicii

    Să ne rugăm astăzi pentru nepoții bisericii: să crească în pace, gustând zilnic iubirea lui Dumnezeu! PROVOCARE: Întâlnește-ți, zilele acestea, nepoții (dacă nu ai nepoți, ai putea vizita un copil care nu are bunici)! Dacă se poate, frământați împreună un cozonac! Oricum, vorbește-le despre dragostea lui Dumnezeu!

    Kövessük Krisztust!

    „Mert úgy vélem, hogy Isten minket, az apostolokat, utolsókul állított, mintegy halálra szántakul: mert látványossága...