Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi. – 2 Corinteni 4:8
Ştiai că în Biblie se foloseşte expresia „în grea cumpănă”, sau „în încurcătură”, de opt ori, conform Concordanţei Strong? În tinereţea mea, aceste cuvinte nu au descris niciodată situaţii care să îmi fie cunoscute. Dar înaintând în vârstă, călătoria vieţii a devenit tot mai complexă şi am descoperit că versetul din 2 Corinteni 4:8 parcă exprima foarte bine simţămintele mele în faţa experienţelor încurcate ale vieţii.
În unul din aceste momente, după ce am stăruit înaintea Domnului în mediaţie şi am încercat să rezolv lucrurile de una singură, am început să număr situaţiile în care Dumnezeu a fost bun faţă de mine. Începând să număr pe degete, am spus: „(1) El mă iubeşte; (2) El este la cârmă; (3) Niciodată nu m-a dezamăgit; (4) m-am oprit şi am zâmbit. Nu aveam destule degete pentru a număra toate binecuvântările. Dar acest exerciţiu m-a ajutat, pentru că Dumnezeu m-a făcut să zâmbesc!
Am căutat în dicţionar cuvântul „încurcătură”. Acesta înseamnă confuzie, situaţie complicată, bucluc. Cam aşa aş fi descris simţămintele mele când încercam să fac binele şi totul ieşea rău. Uneori, şi poate în majoritatea cazurilor, noi înşine aducem confuzia asupra noastră. Ne avântăm înainte, crezând că ideile noastre sunt geniale. Dar timpul stabilit de Dumnezeu diferă de timpul nostru şi, uneori, ne este greu să aşteptăm. Totuşi aşteptarea în rugăciune poate aduce multă pace!
Dumnezeu nu este pus în încurcătură de atitudinea noastră de nerecunoştinţă, deoarece El ne cunoaşte, totuşi aceasta îl răneşte. Noi îl rănim şi atunci când luăm totul în mâna noastră, ne supărăm şi greşim neaducând încercările noastre la picioarele Lui. Nu ar trebui să disperăm sau să ne lăsăm zdrobiţi de situaţii. Isus a fost „zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:5), şi totuşi, uneori, ne aşteptăm să fim trataţi mai bine decât El.
Dumnezeu nu ne dezamăgeşte niciodată, dar noi îl dezamăgim când lăsăm ca încercările vieţii să ne doboare. Până acum nu m-am gândit prea mult la această expresie – „în grea cumpănă”. Cuvintele unei scriitoare pline de inspiraţie m-au mângâiat când am fost pusă în faţa încercărilor. Ea scrie: „Să aducem la El orice dificultate cu care ne confruntăm.”(Ellen G. White, Rugăciunea, p. 11, în orig.)
Tată, Te rog să îmi dai o minte ageră să pot privi spre Tine în toate situaţiile dificile care, cu siguranţă, vor veni În calea mea. Ajută-mă în călătoria pe care o am de făcut în această lume. Ajută-ne să nu uităm niciodată să Te urmăm pe Tine, Călăuza noastră, şi să punem totul la picioarele Tale – încurcătură sau nu!
Sharon M. Thomas
