Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
În 2004, soţul meu a simţit că Dumnezeu îl chema la o lucrare sfântă. Cu acest obiectiv în minte, am făcut planuri pentru ca el să poată începe studiile la Teologie la Engenheiro Coelho, Sao Paolo, Brazilia. Pentru a putea obţine banii necesari acoperirii cheltuielilor de studii, în fiecare vacanţă a lucrat ca evanghelist cu literatură. Am mers şi eu cu el în câteva dintre călătoriile lui.
În ianuarie 2006 am mers în oraşul Sao Joaquim, Santa Catarina, Brazilia, unde eram programaţi să stăm într-o biserică locală. Dar, când am ajuns, am văzut că la biserică se făceau renovări majore, aşa că nu am putut rămâne acolo. În acea noapte ne-am rugat la Dumnezeu ca El să pregătească un loc potrivit în care să stăm pentru a putea lucra în linişte, situaţia noastră financiară nefiind una deloc bună.
În dimineaţa următoare, după altar, am mers să vorbim cu directoarea Departamentului de Sănătate de la primărie. După ce ne-am prezentat şi i-am explicat care era lucrarea noastră, i-am cerut să ne ofere un loc unde să stăm. Imediat după ce a auzit cererea noastră ea a sunat la câteva persoane şi s-a întors cu următoarea veste: „Mergeţi la directorul spitalului local, domul Carlos. El vă va ajuta.” Domnul Carlos ne-a oferit cazare la spital! Deşi nu eram prea încântaţi de oferta lui, am mers să vedem secţia în care urma să stăm.
Imaginează-ţi ce plăcut surprinşi am fost să vedem că acea secţie era într-o aripă nouă a spitalului, iar saloanele încă nu fuseseră folosite. Erau noi şi curate, cu aşternuturi frumos mirositoare şi băi curate. Nu ne venea să credem ce pregătise Dumnezeu pentru noi! Dar binecuvântările lui Dumnezeu nu s-au sfârşit. Domnul Carlos ne-a informat că puteam mânca la prânz gratuit în fiecare zi în una dintre clădirile spitalului. Cu o seară înainte, îi cerusem lui Dumnezeu doar un loc de dormit. Dar acum El ne dăduse mai mult decât cerusem! în acele zile de vacanţă, am putut să economisim mulţi bani şi, astfel, am reuşit să plătim taxa pentru următorul semestru.
În 2008, spre slava şi onoarea lui Dumnezeu, soţul meu a absolvit.
Când îmi amintesc cât de minunat a condus Dumnezeu lucrurile, sunt încântată de dovezile de netăgăduit ale grijii Sale pentru noi, căci El aude şi răspunde rugăciunilor şi El Se îngrijeşte de nevoile noastre – chiar înainte de a-I cere.
Maria Regina Weneck Mandeli
