Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor. – Apocalipsa 22:5
Am admirat femeile rugăciunii din Biblie şi din viaţa mea: mama mea, Sergeneide, şi soacra mea, Julia. Am admirat-o şi pe bunica mea iubită, numită înainte Maria das Dores (a durerii), dar acum, Maria de Jesus (a lui Isus), numele ei de misionară.
În copilăria mea, bunica venea la noi în vizită în fiecare an. Săptămânile pe care le petrecea cu noi erau de neuitat, cu multe excursii şi povestiri de noapte bună. Ea întotdeauna ne aducea pop-corn şi daruri! Dar prezenţa ei şi bunadispoziţie contagioasă erau atât de importante pentru mine.
Într-o miercuri după-amiază s-a îmbrăcat, ca de obicei, cu hainele albe de biserică, perfect călcate. Avea o coadă împletită într-o parte şi mirosea a parfum. Eu şi sora mea, Gabrielle, ne-am îmbrăcat şi noi pentru biserică. Era frig, dar râsetele noastre lăsau un ecou pe strada întunecată şi ne încălzea inimile. La biserică, înainte de predică, un prezbiter s-a ridicat în picioare şi a întrebat cine pregătise o cântare specială în acea seară. Tăcerea şi ezitarea au cuprins încăperea.
Atunci, bunica mea, Maria de Jesus, ne-a luat pe mine şi pe sora mea de mână şi am pornit direct spre amvon. Şi-a deschis cartea de imnuri pentru a cânta un imn: „The Beautiful Garden of Prayer”. Vocea ei era puternică, tăcerea era solemnă şi vocile noastre de copil fredonau imnul ceresc împreună cu ea.
Şi acum îmi amintesc cuvintele:
„Există o grădină unde Isus aşteaptă,
Există un loc plin de dreptate uimitoare;
Acolo totul străluceşte de lumina prezenţei Sale,
Este frumoasa grădină a rugăciunii.”
(Eleanor A. Schroll, „The Beautiful Garden of Prayer”, 1920)
Biserica s-a unit cu noi în cântec. A fost atât de frumos.
Întoarse acasă, bunica ne-a adormit pe melodia cântecului „Sleep with the angels”. Ştiu că am adormit cu îngerii, pentru că am ştiut că şi ei au cântat cu noi în acea seară. În noaptea aceea am visat că eram cu Isus în grădină unde nu va mai fi noapte, nu va mai fi răcoare, nici distanţă, nici tristeţe. Curând, foarte curând, vom fi cu Domnul în acel loc al desăvârşirii veşnice.
Sarah Suzane Bertolli Gongalves
