La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. – Iov 12:13
În octombrie 2014, am hotărât să mă mut din casa în care locuisem până atunci. Primisem o posibilă ofertă de muncă din Georgia şi eram foarte entuziasmată. Dar trebuia să găsesc o locuinţă şi pentru mama mea. Din cauza postului care îmi era oferit, mama nu putea să vină să locuiască cu mine. Ea are optzeci şi cinci de ani şi nu eram sigură cum va reacţiona la faptul că nu aveam să îi mai fiu alături tot timpul. Ea a locuit cu mine din 1997, chiar după divorţ.
M-a cuprins neliniştea şi am apelat la Dumnezeu pentru un răspuns. Am spus: „Doamne, dacă această mutare este ceea ce Tu doreşti pentru mine, atunci confirmă-mi.” Într-o dimineaţă, în timp ce eram la momentele de devoţiune cu Dumnezeu, am citit meditaţia pregătită pentru acea zi. Dar cuvintele pregătite pentru ziua următoare mi-au atras atenţia. Spuneau astfel: „Fă-ţi bagajele, Dumnezeu se va ocupa de restul.” Uau! Dumnezeu mi-a dat un răspuns direct la rugăciunile mele, dar căile Lui şi căile mele sunt diferite. Am continuat să îmi fac bagajul, dar oferta de muncă din Georgia a fost retrasă peste noapte. Eram dezamăgită. Din nou am lăsat totul în mâna lui Dumnezeu.
Apoi, pe 2 noiembrie 2014, în tot balamucul bagajelor şi mutării, mama mea s-a îmbolnăvit şi a trebuit să stea în spital şase zile. În ziua a şaptea a fost internată într-un centru de recuperare pentru o lună. Acum înţeleg de ce Dumnezeu a închis uşa acelui loc de muncă din Georgia. El ştia că mama mea urma să aibă nevoie de mine.
Dumnezeu este minunat! El vede în viitor şi face cum este mai bine pentru noi. încă aştept ca El să îmi descopere semnificaţia cuvintelor: „Dumnezeu se va ocupa de restul.” Dar sunt sigură că orice s-ar întâmpla va fi pentru binele meu şi slava Lui.
Planul lui Dumnezeu şi planurile noastre nu coincid întotdeauna, dar El doreşte să ne înveţe lecţia răbdării. Poate că El ne va trece prin experienţa pustiei sau printr-o perioadă de secetă, aşa cum s-a întâmplat şi cu poporul Israel, pentru ca El să ne poată da o binecuvântare mult mai mare la momentul potrivit. Sunt recunoscătoare pentru că El a luat aminte la cererea mea. „Doamne, încă am nevoie de un loc de muncă. De ce întârzii? Acum ce trebuie să fac, Doamne?” El este tăcut, aceasta înseamnă că voi continua să caut uşa deschisă şi să fiu răbdătoare.
Chiar dacă momentan viaţa mea este în holul de aşteptare, aştept să văd ce va face El în viitor. Aşa că eu continui să mă rog pentru pace în această perioadă de aşteptare. Dacă şi tu treci prÎntr-o situaţie asemănătoare într-un anumit aspect al vieţii tale, te încurajez să apelezi la Dumnezeu în rugăciune. El este credincios în a-Şi împlini făgăduinţele.
Maple Smith
