Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă. – Isaia 59:1
Deja fusesem operată de două ori şi acum era a treia operaţie. Dar, de data aceasta, a fost una minoră, aşa că nu aveam de ce să îmi fac griji. Am urcat pe masa de operaţie cu încredere în Dumnezeu. Dar niciodată nu am prevăzut ce urma să se întâmple după aceea. La o zi după ce am fost externată, am început să simt o uşoară durere în gât, dar nu mi-a trecut prin minte că ar putea avea ceva de-a face cu operaţia. La urma urmei, nu m-ar fi externat dacă ar fi fost vreo problemă.
O săptămână mai târziu, m-am întors la spital pentru un control de rutină. Atunci mi-am dat seama că fusesem salvată de mâna puternică a lui Dumnezeu. Doctoriţa mi-a spus ce s-a întâmplat în momentul în care m-am trezit din anestezie.
„Niciodată în viaţa mea nu am fost atât de speriată cum am fost în ziua când ai operată”, mi-a spus ea.
„Ce s-a întâmplat?” am întrebat eu. Ea mi-a povestit că aproape mi-am pierdut viaţa în timpul acelei proceduri minore. În timp ce mă trezeam după operaţie, dintr-odată nu am mai respirat. Singurul mod în care echipa medicală mă putea stabiliza era prin intubaţie. Ştiu că dacă Domnul nu ar fi intervenit la timp nu aş mai trăi. Experienţa aceasta m-a făcut să înţeleg cu adevărat că fiecare minut pe care îl trăim şi fiecare nouă zi sunt o mărturie a dragostei lui Dumnezeu faţă de noi. În cazul meu, Dumnezeu mi-a dat încă o şansă de a trăi, în timp ce, în alte cazuri, unii oameni nu au supravieţuit. Un lucru este sigur: eu nu am mai multe merite decât cei care au trecut în nefiinţă înaintea mea. Versetele din Efeseni 2:4,5 spun: „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos.” Pavel mai spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi” (v. 8).
Eu am fost salvată prin har – doar prin har! Cred că Dumnezeu m-a readus la viaţă ca să continui să lucrez în via Lui şi să contribui la marea Sa misiune.
Dragi surori, să-I fim recunoscătoare lui Dumnezeu pentru fiecare zi pe care o primim de la El. El niciodată nu oboseşte în a ne purta de grijă. El întotdeauna intervine chiar şi în cele mai mici detalii ale vieţii noastre la momentul potrivit, când avem cea mai mare nevoie de El. Numele Lui fie lăudat!
Adolphine Zian
