Dragostea (…) este plină de bunătate. – 1 Corinteni 13:4
Tot anul trecut mi-am concentrat atenţia pe un aspect special al iubirii lui Dumnezeu: bunătatea Sa. Acest lucru m-a făcut mai conştientă de grija Lui pentru mine şi de grija mea pentru ceilalţi. Dragostea este un simţământ ascuns în inima noastră asemenea unei perle într-o stridie. Dar bunătatea dă viaţă dragostei şi o transformă în realitate.
La începutul acestui an m-am alăturat unei iniţiative creştine numite „Patruzeci de fapte”, care îi încurajează pe oameni să facă cel puţin o faptă de bunătate pe zi timp de patruzeci de zile. În fiecare zi primeam un gând care să mă inspire şi o provocare la bunătate: bunătate la mine acasă, pe drum spre locul de muncă, în oraş, la birou, pe strada mea. Faptul că am participat la această acţiune mi-a deschis ochii mai mult faţă de marea nevoie a oamenilor de bunătate în fiecare zi, în orice mod. Găsirea de noi posibilităţi de a arăta bunătate mi-a înseninat şi mie viaţa. Într-o zi am văzut o mamă tânără în vârful unei scări lungi dintr-un magazin. Cu o mână încerca să manevreze căruţul plin de cumpărături şi cu cealaltă ţinea un copilaş. Am atins-o cu blândeţe pe umăr şi am spus: „Daţi-mi voie să vă ajut cu căruţul până jos. Astfel veţi avea ambele mâini libere pentru fetiţă.”
A răsuflat uşurată. „Vă mulţumesc mult de tot! Sunteţi foarte amabilă!”
Am aşteptat-o la baza scărilor şi, în timp ce punea fetiţa înapoi în cărucior, i-am spus: „Sunteţi foarte răbdătoare cu ea. Sunteţi o mamă descurcăreaţă. Sper să aveţi o zi frumoasă amândouă.”
S-a întors spre mine cu lacrimi în ochi. ,Aveam nevoie de acest lucru. Este cu adevărat o zi frumoasă. Acum pot să văd cât de albastru este cerul. Este uimitor!” A fost nevoie de doar câteva clipe. Nu m-a costat nimic. Dar ei i-a oferit speranţă şi mângâiere şi a ajutat-o să vadă lumea în culori mai frumoase.
Bunătatea este o metodă puternică de a schimba comunitatea în care suntem. Cu toţii putem face ceva pentru a transforma în realitate dragostea lui Dumnezeu în această lume stricată şi tristă. Totodată este una dintre cele mai bune metode de a hrăni fericirea şi de a contracara singurătatea şi tristeţea. De ce nu încerci să faci o faptă de bunătate în fiecare zi, timp de patruzeci de zile, doar ca să vezi ce se întâmplă? Cere-I lui Dumnezeu să îţi arate cum poţi să le dai şi altora bunătatea Lui în această zi.
Karen Holford
