Filistenii s-au suit din nou şi (…) David a întrebat pe Domnul. – 2 Samuel 5:22,23
Te-ai rugat vreodată la Dumnezeu să îţi descopere voia Lui şi apoi te-ai confruntat din nou cu o situaţie asemănătoare, aşa că ai făcut exact la fel ca înainte, dar nu a mai funcţionat? Mie mi s-a întâmplat. Povestea lui David din 2 Samuel 5:17-25 ne arată de ce nu suntem pe aceeaşi lungime de undă cu voia lui Dumnezeu când nu ne rugăm să o aflăm în fiecare situaţie.
Filistenii au fost vrăjmaşii israeliţilor timp de multe secole. Decenii la rând, David a fost, uneori, vrăjmaşul lor şi, uneori, vasalul lor. Dar când David a fost uns ca împărat al Israelului, nu doar conducătorul seminţiei Iuda, el nu le-a mai fost aliat şi au invadat Israelul.
David L-a întrebat pe Dumnezeu dacă ar trebui să meargă împotriva lor în valea Refaim şi au primit răspuns că vor fi daţi în mâna lui. Însuşi Domnul a mers înaintea oastei lui David, producând teamă şi confuzie şi uşurându-le calea pentru a-i cuceri pe filisteni.
Dar curând, filistenii s-au întors şi s-au răspândit din nou în valea Refaim. În mod normal, eu m-aş gândi să fac exact ca şi înainte şi m-aş grăbi spre ei, crezând: Ii voi alunga biruitor din nou. Dar David nu a făcut aşa. El L-a întrebat pe Domnul şi a doua oară. Domnul i-a dat instrucţiuni diferite: nu îi ataca din nou, ci înconjoară-i din spate şi aşteaptă semnalul pentru a înainta în tăcere. Semnalul? „Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor” (v. 24). Auzeau David şi armata lui de luptători că o armată de îngeri puternici mărşăluia pentru a-i salva? Le-a dat oare curaj? Au râs oare plini de bucurie?
Filistenii au auzit vuietul năucitor al paşilor în vârful copacilor şi au fost cuprinşi şi mai mult de confuzie. A înainta însemna să păşească chiar în mijlocul taberei israeliţilor care îi aşteptau. A se retrage însemna să dea nas în nas cu… ce? Ajutoarele! Dar erau vrăjmaşi sau prieteni? în urmă cu mult timp, valea aceea fusese adăpost pentru uriaşul Rapha, strămoşul lui Goliat. Oare erau uriaşi sau poate chiar fantome care îşi ridicau săbiile şi suliţele până în vârfurile copacilor?
Când israeliţii au atacat dintr-o parte, vrăjmaşul panicat a luat-o la fugă şi nu s-a mai întors niciodată.
Ai observat? Domnul a dat instrucţiuni noi. El întotdeauna o face. Doar întreabă-l pe Moise cum să scoată apă din stâncă sau pe Iosua cum să cucerească o cetate, pe Ieremia cum să transmită o solie din partea Domnului. Aceste istorisiri ne învaţă că Dumnezeu este creativ şi nu face lucrurile la fel de fiecare dată. Eu trebuie să întreb care este voia lui Dumnezeu, care îmi este descoperită în fiecare zi şi în fiecare situaţie.
Rebecca Timon Turner
