Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. (…) Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine. – Romani 12:17-21
În 2006, o comunitate Amish a fost martora unui atac armat care a dus la decesul a cinci fete de vârstă şcolară. Dar mai şocantă decât împuşcăturile a fost atitudinea de iertare şi generozitate a familiilor din comunitate faţă de cel care a tras cu arma şi faţă de familia lui.
În 2015, un tânăr a participat la un studiu biblic într-o biserică afro-americană din Carolina de Sud, unde a omorât nouă persoane în timpul studiului. Familiile victimelor au fost şi ele foarte iertătoare cu acest tânăr.
În iunie 2004, la un local de noapte a avut loc o altercaţie în urma căreia au murit doi oameni, unul dintre ei fiind băiatul meu mijlociu. La fel ca în cazul familiilor amintite mai sus, şi eu am avut o atitudine iertătoare.
Acestea sunt doar trei incidente tragice din istoria vieţii noastre. Deşi familiile noastre nu s-au întâlnit niciodată, avem anumite lucruri în comun. Unul dintre ele este modul în care „răzbunăm” aceste fapte de violenţă fără sens. Toate cele trei familii şi-au amintit că Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este iertare şi că El spune că răzbunarea este a Lui şi o va aplica la momentul potrivit.
Multe familii au pierdut persoane dragi din cauza unor fapte de violenţă. Ştim că trăim în ultimele zile ale istoriei acestui pământ şi de aceea noi credem că aceste fapte de violenţă la întâmplare sau uneori cu un scop precis vor fi tot mai tragice, nu mai paşnice. Oricare ar fi situaţia, este greu să pierzi pe cineva drag. Dar există speranţă pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu, de aceea „să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:16-18). Ce zi va fi aceea!
Cu adevărat putem spune că Dumnezeul cerului va purta de grijă nevoilor noastre, „după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Nevoia noastră, ca familii care am simţit pe propria piele aceste fapte de violenţă, este să demonstrăm cum să iertăm şi apoi să Îl permitem lui Dumnezeu să se ocupe de răzbunare.
Mattie E. Johnson
