Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. – Deuteronomul 33:27
În această dimineaţă, în timp ce citeam din Marcu 9, am văzut o reprezentare foarte frumoasă a lui Isus. El a creat o reprezentare vizuală când a pus un copilaş în mijlocul ucenicilor care îl înconjurau. Apoi, Isus a luat copilaşul în braţele Sale şi le-a spus ucenicilor că oricine primeşte în braţele Sale pe un copilaş în Numele Lui, îl primeşte pe Isus şi pe Cel care L-a trimis (Marcu 9:36,37). În capitolul următor, Marcu relatează povestea bine cunoscută despre Isus care a primit toţi copilaşii care veneau la El. Din nou, Marcu scoate în evidenţă faptul că Isus „i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei” (Marcu 10:16).
Dintr-odată am observat că doar Marcu menţionează faptul că Isus i-a luat pe copii în braţe. Matei şi Luca relatează şi ei acelaşi episod, dar niciunul nu menţionează faptul că Isus i-a luat în braţe pe aceşti copilaşi. Nu îţi place acest tablou? Nu vezi cum Isus Se apleacă spre aceşti micuţi şi ei răspund, sărind la El în braţe? Ce ar putea fi mai alinător decât să simţi acele braţele iubitoare, sigure, în jurul tău? Copiii erau cea mai marginalizată clasă din vremea lui Isus. Ei nu erau consideraţi importanţi sau ca fiind membri care contribuiau cu ceva în societate – deşi chiar şi robii contribuiau. Totuşi, Isus le vede valoarea şi potenţialul şi ne sfătuieşte pe fiecare dintre noi să devenim la fel de iubitori şi încrezători ca „aceşti copilaşi” (v. 15).
Meditând la braţele lui Isus, am fost atrasă de un pasaj foarte frumos din Deuteronomul 33, care prezintă binecuvântarea pe care Moise a rostit-o în dreptul fiecărei seminţii din Israel înainte de moartea lui: „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare” (v. 27). Nimic nu se aseamănă cu a simţi braţele Domnului în jurul tău! Odată, într-o situaţie foarte dificilă din viaţa mea, vorbeam cu Dumnezeu şi I-am cerut să mă mângâie. Am deschis Biblia şi… ce să vezi! „Cum mângâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mângâia Eu…” (Isaia 66:13).
Dumnezeul nostru ne cunoaşte personal. El ştie nevoile şi dorinţele noastre. El ne iubeşte infinit şi necondiţionat. Poate că astăzi ai nevoie să simţi braţele Lui puternice că te susţin, te ridică şi te mângâie. El este lângă tine! Trebuie doar să te sprijini şi să te odihneşti în aceste braţe pline de dragoste. El te va purta prin orice ar fi să treci.
Myrna Hanna
