Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz! – 2 Corinteni 1:3,4
Ca tânără îmi doream cu disperare un mentor. În mintea mea, mi-o imaginam în jurul vârstei de cincizeci de ani, de altă rasă, înţeleaptă, cu experienţă şi plină de milă. Cred că i-am pus numele „Geraldine”. Când îi povesteam drama mea interpersonală, emoţiile foarte variante, temerile care îmi opreau inima în loc şi gândurile deznădăjduite, ea mă privea de parcă ştia totul şi îmi oferea un sfat. Era binecuvântată ştiind că mă ajută şi eu mă simţeam binecuvântată ştiind că sunt ajutată. Apoi ne îmbrăţişam. Era minunat! Dar în viaţa mea nu a existat un asemenea mentor, aşa că m-am chinuit în anii tinereţii cu o gaură în formă de mentor în inima mea cam de dimensiunea lui Geraldine.
După ce fetele mele au părăsit cuibul, am hotărât să mă întorc la şcoală pentru a obţine o diplomă în consiliere. În ciuda propriei mele nevoi de susţinere, întotdeauna am fost persoana care asculta povestiri fără sfârşit din partea mai multor persoane, care şi ele aveau nevoie să fie auzite. Poate îmi pot face o carieră din asta, m-am gândit eu. Se pare că mă pricep chiar bine. Trei ani mai târziu mi-am deschis propriul cabinet de consiliere şi până în ziua de astăzi totul merge bine.
S-a întâmplat ceva comic în momentul în care am început să consiliez. Femeia cu nevoi din mine, pribeagă care niciodată nu şi-a găsit mentor – copilul din mine pierdut – şi-a găsit mângâiere. Nu sunt sigură exact cum şi de ce, doar ştiu că dăruind ceea ce eu întotdeauna mi-am dorit m-a ajutat să îmi împlinesc acest dor. Nu sunt o femeie de altă rasă; sunt doar eu şi, ei bine, nu sunt cea mai înzestrată. Dar în afară de acest lucru, eu sunt Geraldine în fiecare zi.
Ar fi minunat dacă ar fi suficienţi mentori în jur. Dar, adevărul trist este că există o deficienţă. Tocmai de aceea am adăugat la biroul meu şi opţiunea de consiliere şi instruire – vreau să îi ajut pe oameni să îi poată ajuta pe ceilalţi. Vreau să ajut la formarea mai multor consilieri, mentori şi ucenici în mijlocul nostru. Dar mă prind de încredinţarea că, dacă nu se va găsi ajutor, Dumnezeu poate umple această deficienţă. El o face uneori prin faptul că ne conduce să oferim chiar lucrul după care tânjim.
Jennifer Jill Schwirzer
