Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav. – Iacov 5:15
În mai 2008, degetele de la mâna stângă mi-au amorţit dintr-odată şi apoi, foarte repede, şi degetele de la mâna dreaptă. Îmi simţeam mâinile atât de amorţite, încât nu puteam să îmi închei fermoarul la cizme sau să deschid şi să închid borcanele şi chiar îmi era foarte greu să mă închei la nasturi. Am consultat unsprezece doctori în acel an, dar niciunul nu şi-a dat seama de cauza problemei mele. Scleroza multiplă şi sindromul de tunel carpian au fost excluse.
Am hotărât să îmi găsesc un nou medic generalist. După ce mi-a făcut un consult general, noul doctor m-a trimis la un neurolog de la Universitatea de Stat din Michigan. Acesta era al treilea neurolog cu care vorbeam despre starea mea de sănătate. Când am păşit în centrul medical nu aveam nicio fărâmă de speranţă că noul doctor avea să mă ajute. Imaginaţi-vă bucuria mea când doctorul Bhanasuelli nu doar că şi-a dat seama ce era în neregulă cu mine – aveam sindromul Lewis-Sumner, care apare la şase oameni dintr-un milion -, ci mi-a şi prescris un tratament în doar patru zile. Viaţa mea s-a schimbat în bine.
Se pare că doctorul Bhanasuelli tocmai participase la nişte cursuri în cadrul Universităţii de Stat Wayne din Detroit, unde preda doctorul Lewis, care era unul dintre descoperitorii sindromului Lewis-Sumner! Aşa că a recunoscut de îndată simptomele mele şi a ştiut exact ce să facă: imunoglobină intravenoasă patru zile în fiecare lună şi două mii de miligrame de CellCept (un imunosupresor) zilnic.
Pregătindu-mă pentru o călătorie de patru zile în Bermude, în aprilie 2011, mi-am făcut cele patru perfuzii lunare la spital. Dar, spre dezamăgirea mea, am descoperit că mâinile şi picioarele mi-au fost amorţite pe toată durata călătoriei. Doream să mi se facă ungerea în timp ce încă mă aflam în Bermude, dar programul nostru era atât de aglomerat, încât nu am avut ocazia să programez o ungere.
Totuşi, când m-am întors acasă, amorţeala a dispărut. Aşa că doctoriţa mea mi-a întrerupt CellCept-ul şi de atunci încoace nu mi-am mai făcut nicio perfuzie. De fapt, sunt în remisie totală de şase ani! Neurologul meu spune că s-ar putea ca boala să nu mai revină niciodată. Ea nu are nicio explicaţie pentru remisia mea bruscă. Eu am – Dumnezeu a ştiut că doream să fiu unsă şi El mi-a onorat credinţa!
Patricia Hook Rhyndress Bodi
