Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. – 1 Petru 2:9
Stăteam pe marginea scaunului meu din avionul în care mă aflam. Eu şi soţul meu, Don, stăteam pe un rând cu trei locuri şi eu trebuia să ocup scaunul din mijloc. Hotărâtă să mă simt bine, am cercetat cu mare atenţie mulţimea de călători în căutarea persoanei perfecte, care să ocupe locul de lângă mine.
Printre mulţimea de călători, am observat-o pe ea, înaltă şi slabă, cu un zâmbet larg pe faţă. „Bună, ai vrea să stai pe locul de la margine?” i-am propus eu. S-a uitat la mine cu atenţie. „Desigur, mulţumesc!” A zâmbit şi s-a aşezat în timp ce eu m-am mutat mai aproape de Don, stând confortabil. După atâtea călătorii, am învăţat că, atunci când o companie aeriană are un zbor cu toate locurile rezervate, cu posibilitatea să alegi oricare dintre cele trei scaune de pe un rând, este înţelept, ori de câte ori este posibil, să îţi alegi cu atenţie vecinul.
Fără excepţie, aceşti călători care ajung pe locurile din spate, dintr-un motiv sau altul, sunt atât de fericiţi când li se oferă un loc la margine, încât toată atmosfera se schimbă. Noua mea vecină s-a simţit aleasă şi foarte recunoscătoare. În acea după-amiază ne-am prezentat şi am aflat că Mikaila venea de la festivitatea de absolvire a unei prietene din capitală şi mergea spre universitatea la care urma să studieze psihologia. Era nerăbdătoare să ne povestească şi, ca întotdeauna, Don se distra necăjind-o.
După zbor, Don a mai povestit cu noua noastră prietenă şi i-a şoptit: ,Aleasă!”, făcând cu ochiul ştrengăreşte. Mikaila a râs şi s-a îndreptat spre zona de bagaje cu zâmbetul pe buze. Eu am fost puţin ruşinată de modul direct al lui Don de a se exprima, dar apoi, în mod surprinzător, ochii mei s-au umplut de lacrimi când Dumnezeu mi-a întrerupt egoismul şi mi-a şoptit în gând: Nancy, şi tu eşti aleasă! M-am întors pentru a mă concentra pe acel gând minunat: Isus, Creatorul universului, ne-a ales pe mine şi pe mulţi alţii să fim purtătorii Lui de cuvânt? Eu am fost recunoscătoare amintindu-mi că El m-a chemat din întuneric ca să umblu în lumina Sa minunată. Ştiai că şi tu eşti aleasă?
Nancy (Neuhart) Troyer
