Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul! – Psalmii 27:14
Nu prea mă încântă aşteptarea. Aşteptarea de la medic, aşteptarea la coadă la magazin sau aşteptarea unui copil care urmează să se nască nu este întotdeauna plăcută, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune: „Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea” (Isaia 40:31). În 1993 m-am căsătorit cu un tânăr care provenea dintr-o familie cumsecade şi iubitoare. Soţul meu, pastor, este cel mai mic băiat şi al şaselea dintre cei şapte copii. Toţi, în afară de un unchi, din familia lui păzesc sâmbăta. Am încercat să ne trăim practic credinţa, rugându-ne ca toată familia să accepte aceeaşi credinţă. Ne-am rugat şi am aşteptat.
Într-o zi am primit un mesaj special. Unchiul Kwesi, unchiul soţului meu, dorea să primească botezul după ce citise despre Sabatul zilei a şaptea. Deşi sora lui, mama soţului meu care nu mai era în viaţă, fusese botezată, el îşi luase timp să studieze singur despre Sabat, citind şi cărţi despre cum să ai o sănătate mai bună, urmând principiile biblice. El era convins că acesta era momentul cel mai bun să păşească prin credinţă.
Noi am fost peste măsură de bucuroşi când soţul meu l-a coborât pe unchiul Kwesi în mormântul apei şi l-a înviat de acolo. Am vorbit atât de mult despre faptul că în dimineaţa învierii aceasta va fi una dintre surprizele pe care o va avea soacra mea.
Pe 17 decembrie 2016, soţul meu a fost sunat de cineva. „Fratele T. T. a primit botezul astăzi”, a spus vocea de la celălalt capăt al firului. De îndată mi-a pus telefonul la ureche şi am auzit cuvintele repetate de una dintre cumnatele mele. Am strigat cu glas tare: „Amin!”, apoi familia mea a zâmbit când m-a văzut ţopăind de bucurie la aflarea veştii.
Ne-am rugat şi am aşteptat douăzeci şi trei de ani „momentul” potrivit pentru botez. Unii dintre cei care s-au rugat au trecut deja în nefiinţă, dar şi ei au cerut împlinirea făgăduinţei. Deşi răspunsul la rugăciune a „întârziat” (Habacuc 2:3), Dumnezeu a răspuns la timpul stabilit de El – la fel ca în cazul lui Adam şi al Evei, al lui Avraam şi al Martei, care aşteptau împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu.
Astăzi strigăm: „Cât mai este?”, în timp ce aşteptăm să fim luaţi la cer. Totuşi, vom aştepta cu răbdare, rugându-ne şi trăind asemenea lui Flristos. Apoi, la momentul stabilit de El, Dumnezeu va face totul frumos (vezi Eclesiastul 3:11).
Doamne, ajută-ne să ştim că Tu vei răspunde rugăciunilor noastre la momentul potrivit.
Mimonte Dorcas Odonkor
