Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. – Evrei 3:15
De obicei, îmi place să fac lucrurile din timp. În ciuda amânării ocazionale, obişnuiesc să îmi fac o listă cu sarcinile care trebuie îndeplinite.
Totuşi, într-o zi, am cumpărat un covoraş care putea fi folosit în camera copiilor de la Şcoala de Sabat ca decor. Dar nu a trecut mult până să îmi dau seama că acel covor nu s-ar fi potrivit foarte bine acolo şi nici nu era de mare ajutor pentru ce îmi doream eu. Aşa că a trecut pe lista mea de lucruri care trebuiau rezolvate, împachetat în pungă şi cu eticheta pe el, pregătit să fie înapoiat magazinului pentru a-mi primi banii înapoi.
Câteva săptămâni am tot purtat cu mine în maşină covorul până când, în cele din urmă, m-am dus la magazin şi m-am îndreptat direct spre ghişeul pentru relaţii cu clienţii.
,Aţi întârziat cu o zi”, mi-a spus funcţionara. Nu mi-am dat seama de implicaţiile afirmaţiei ei. Apoi s-a întors spre manager şi a întrebat dacă puteau fi înţelegători cu mine din moment ce întârziasem doar o zi.
S-au consultat între ei, dar eu ştiam din experienţele anterioare că, dacă îmi înapoiau banii, ar fi avut probleme cu şefii lor. Mi-au spus că nu pot răspunde pozitiv la cererea mea. Le-am mulţumit pentru că au încercat să mă ajute şi am ieşit din magazin, meditând la rezultatele amânării mele.
Dacă m-aş fi uitat pe bon, aş fi văzut că politica de returnare era valabilă treizeci de zile. Acum, iată-mă proprietara unui covor inutil.
Am învăţat o lecţie grea. Deşi pierderea financiară nu a fost foarte mare, neprimind banii înapoi, refuzul mi-a dat de gândit.
Am început să mă gândesc la faptul că lucrurile importante din viaţă pot fi afectate de faptul că noi amânăm, ca de exemplu situaţia când eu şi soţul meu ne îndreptam spre casă după o scurtă vacanţă. Pentru că îmi doream să ajung acasă cât mai repede posibil, am hotărât să nu facem câţiva kilometri în plus pentru a vizita nişte prieteni dragi nouă, mai în vârstă. La scurtă vreme după aceea, unul dintre ei a decedat.
Faptul că nu am oprit să îi vizităm m-a marcat.
Dar există o decizie mult mai importantă care trebuie luată chiar acum, şi aceasta ne influenţează veşnicia. Astăzi este ziua mântuirii – mâine poate fi prea târziu. Isus doreşte să aibă o relaţie cu noi astăzi. Nu ştim ce ne rezervă ziua de mâine, dar avem ziua de astăzi.
Valerie Hamei Morikone
