Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. – 2 Timotei 3:5
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru maşinile motorizate, în special atunci când merg la cumpărături. Este mult mai uşor să conduc un cărucior de cumpărături (pentru mine, care am proteză la un picior) decât să umblu pe picioare şi să împing căruciorul. Am ajuns să îmi dau seama de faptul că disponibilitatea unui cărucior şi luminiţa care spune că bateria este full nu înseamnă întotdeauna că are electricitate. Într-o dimineaţă devreme, eu şi soţul meu am mers la cumpărături împreună. Cu bucurie, am văzut cărucioare electrice aliniate chiar în faţa magazinului. „Doamne, Îţi mulţumesc!” Am pornit unul dintre ele şi bateria părea încărcată. L-am scos din priză, am urcat în el şi am pornit la cumpărături. Nu am ajuns prea departe, când căruciorul meu a început să încetinească. Am verificat luminiţa digitală care indica puterea bateriei; dacă înainte indica baterie încărcată, acum era descărcată. Am hotărât să fac schimb cu căruciorul unui paznic.
Spre dezamăgirea mea, acum mai erau doar două cărucioare electrice disponibile! Unul dintre ele avea bateria descărcată, celălalt avea scaunul ud. Am făcut schimbul şi am pornit la drum. Ah, nu din nou! Baterie descărcată! Acum nu mai era niciun cărucior disponibil. Ce să fac? Textul din Iacov 4:2 spune: „Nu aveţi, pentru că nu cereţi.” „Ei bine, Doamne, Îţi cer un cărucior cu baterie încărcată, dacă aceasta este voia Ta.” După ce m-am rugat, liniuţele care indicau bateria au început să se înmulţească. Ori de câte ori încetinea căruciorul, mă rugam.
Când aproape am terminat cumpărăturile, mi-am amintit că încă îmi trebuia ceva ce era în cealaltă parte a magazinului. Oare să merg să îl iau? Bateria era pe terminate şi m-a cuprins îndoiala. Când Petru, păşind pe apă, şi-a luat privirea de la Isus, s-a scufundat. Când Avraam a încetat să Îl mai întrebe pe Isus câte suflete vor fi salvate din Sodoma şi Gomora, Isus nu i-a mai spus „da”. Am hotărât să merg înainte chiar dacă nu mai era nicio liniuţă la baterie. Lăudat fie Dumnezeu! Am avut suficientă „putere de la Dumnezeu” încât să termin cumpărăturile, să ajung la maşină şi soţul meu să poată returna căruciorul la magazin.
În acea zi mi-am dat seama că acele cărucioare erau la fel ca noi. Atâta timp cât erau conectate la sursa de energie, erau cu bateria încărcată. Dar de îndată ce erau deconectate, începeau să se descarce rapid. La fel ca acele cărucioare, trebuie să rămânem conectaţi la Sursa de putere, la Isus. Pe cont propriu, noi nu avem puterea de a ne împotrivi ispitelor lui Satana. Noi trebuie să ne rugăm „neîncetat” (1 Tesaloniceni 5:17). Căci „Diavolul dă târcoale ca un leu (…) şi caută pe cine să înghită” (1 Petru 5:8). Cât de adevărat: „Multă rugăciune, multă putere. Puţină rugăciune, puţină putere!”
Mattie E. Johnson
