Nu mă părăsi, Dumnezeule, chiar la bătrâneţi cărunte, ca să vestesc tăria Ta neamului de acum, şi puterea Ta neamului de oameni care va veni! (Psalmii 71:18)
La cei optzeci de ani împliniți ai mei, ar fi trebuit să fiu o scriitoare liber profesionistă, dar obiectivul slujirii mele rămâne în domeniul afacerilor comerciale. De ce am ales să continui cu respectarea termenelor, uneori sub presiunea de a accepta astăzi un proiect care trebuia să fie gata de ieri? Respectarea termenelor este vitală; încrederea celorlalți câștigată azi îmi va asigura proiectele viitoare. Apoi, și angajații ştiu că sunt creștină, că serbez orele Sabatului și că accept doar acele proiecte care se potrivesc cu convingerile mele creștine. În același timp, mă ofer să fac tot ce este posibil pentru ca afacerea să prospere. Îmi amintesc de îndemnul privind folosirea oportunităților: „Dumnezeu dă ocaziile; succesul însă depinde de felul cum ne-am folosit de ele.” (Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 223)
Astfel, lucrând pentru alții în domeniul afacerilor, rămâne opțiunea mea chiar dacă nu mai pot să fiu „acolo” fizic din cauza infirmităților mele. Lucrez de acasă, proptită într-un fotoliu, ca să-mi ușurez durerea. Interviurile le fac prin e-mail, trimițând întrebările și răspunsurile care trebuie bifate. Telefonul nu este o opțiune, deoarece am probleme cu auzul. Atunci, cum pot avea impact asupra altora? Fiind corectă, un om de încredere și respectând termenele stabilite. Adesea, cei cu care lucrez mă întreabă despre credința mea și devenim prieteni. Pescarul de inimi, Isus, este Cel care mă conduce în această afacere.
Cu tehnologia actuală, chiar și pentru cei apți de muncă, o bună parte a lucrărilor de serviciu este făcută de acasă. Cele mai multe persoane intervievate preferă să folosească e-mailul pentru că pot răspunde atunci când programul le permite, fără ca să mai adauge în agendă o întâlnire de afaceri. De aceea, nu mă abandonez ideii de a renunța să mai fiu de folos în slujirea nevoilor altora. Am descoperit că, dacă ratez ocazia de a merge dincolo de zidurile bisericii mele ca să-L împărtășesc pe Isus, slujindu-i pe alții prin munca mea, mă voi lipsi de cele mai speciale ocazii de mărturisire. Și voi rata cele mai frumoase prietenii. „Pot totul în Hristos…” (Filipeni 4:13).
Făgăduința este sigură, așa că să continuăm să le slujim altora și prin scris!
Domnul să fie binecuvântat!
Betty Kossick
