Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)
„Privește”, spuse încântată însoțitoarea mea, „floarea-soarelui a înflorit”! Am rulat scaunul meu pe rotile până în gradină, ca să mă conving singură. În fața unor plante de zucchini se aflau tulpinile de floarea-soarelui, frumoase, cu capetele întinse către soare – sursa lor de viață. Majoritatea erau înclinate spre soare, dar ultimele două din rând păreau confuze. În schimb, priveau una către alta. Pe măsură ce zilele treceau și creștea seceta, am observat ceva și mai remarcabil. Acele ultime două plante de floarea-soarelui priveau soarele dintr-un unghi aparte, căci plantele de zucchini le îngrădeau în partea din față. Două zile mai târziu, am observat alte patru plante mari și zdravene de floarea-soarelui din apropiere care crescuseră la peste doi metri.
Pe măsură ce seceta se prelungea și vremea se răcorea, am văzut că unele flori s-au ofilit, în timp ce altele au înflorit și mai abundent. M-am rugat să înțeleg lecțiile pe care știam că le include această experiență. Având nevoie de o relație cu Hristos mai profundă și mai plină de sens, am cercetat în Biblie, ghidul meu suprem, ca să aflu mai exact cum să dezvolt o astfel de prietenie intensă. Cuvintele multora dintre autorii ei inspirați arată către metafora luminii. Pavel folosește metafora aceasta pentru a descrie ce eram și ce am devenit. „Odinioară eraţi întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii” (Efeseni 5:8). Ellen G. White a exprimat acest adevăr atunci când a scris cuvintele frumoase care urmează: „După cum floarea se întoarce după soare, pentru ca razele lui strălucitoare să poată ajuta la desăvârșirea frumuseții și simetriei ei, tot astfel și noi să ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, pentru ca lumina cerului să lumineze asupra noastră, iar caracterul nostru să se dezvolte asemenea caracterului Domnului Hristos.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 68)
Acele plante de floarea-soarelui m-au învățat patru lecții. Prima: să mă concentrez pe Lumină – Izvorul meu personal de putere regeneratoare. A doua: să umblu ca un copil al Luminii și să absorb binecuvântările Sale. A treia: să găsesc o persoană matură spiritual pe care să mă buzui și care să mă ajute la contracararea opreliștilor în procesul de creștere. În cele din urmă, să caut binecuvântările care odrăslesc speranță, deprinzând un caracter asemănător cu al lui Hristos, care va fi reflectat și la exterior. Lumină cerească și Creatorul meu, Tu ești izvorul puterii mele!
Glenda-mae Greene
