Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul! (Ieremia 17:7)
Ușa din față a casei era încuiată, așa că am mers la scara din spate. O treaptă și … gata! Am zburat prin aer. Îmi amintesc că am spus: „Mulțumesc, Doamne, că nu mi-am rupt piciorul!” Apoi bum! Am aterizat pe treapta umedă și rece.
M-am uitat cu grăbire la piciorul meu stâng și am văzut că nu erau oase rupte la vedere. Dar picături de sânge se infiltrau prin ciorapi, ajungându-mi până la pantofi, iar apoi cădeau pe trepte. În ce situație mă aflam! Totul s-a întâmplat atât de repede, încât o vreme am fost uluită.
Apoi, amintindu-mi că am un buton de alertă, am apăsat pe el. După aproximativ douăzeci de minute, mi-a trecut prin minte că toate contactele mele erau fie la biserică, fie plecate din localitate.
Am mișcat cu atenție piciorul și am încercat să mă târăsc până în partea de sus a scărilor. În cele din urmă, am reușit să ajung în casă. Am sunat pentru ajutor o vecină care locuia vizavi, pe strada mea.
Ea a venit cam odată cu ambulanța. Aceste două prezențe au fost o mângâiere pentru mine. Cadrele medicale de pe salvare au privit la piciorul care sângera și au spus că trebuie să fiu transportată la camera de gardă. Am ajuns la spital.
Până când au fost efectuate procedurile și rănile au fost tratate, era deja prea târziu să mai merg la biserică, deci am rămas acasă.
Cu inima plină de mulțumire, L-am lăudat pe Domnul. Dacă îmi rupeam piciorul sau șoldul, cum m-aș fi descurcat, căci locuiam singură? Ce minunat că marele Medic a fost cu mine și a permis să se întâmple doar atât! Laudă Lui!
„Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti slava mea!” (Ieremia 17:14). Domnul spune: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti” (Ieremia 33:3).
Sunt foarte recunoscătoare că Dumnezeu m-a protejat în acest „zbor” prin aer. Ar trebui ca noi toți să păstrăm în minte binecuvântările lui Dumnezeu. „Noi trebuie să păstrăm aducerea-aminte a fiecărei binecuvântări pe care o primim de la Dumnezeu și, atunci când vom ajunge conștienți de marea Lui iubire față de noi, vom fi gata să ne încredem cu totul în mâna care a fost pironită pe cruce pentru noi.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 103) Tu pentru ce binecuvântare ești recunoscătoare astăzi?
Muriel Heppel
