Pot totul în Hristos care mă întărește. (Filipeni 4:13)
Zahăr. Zahăr rafinat. Era consolarea, ușurarea și vindecarea mea după trauma emoțională. De când aveam șaisprezece ani, zahărul a fost soluția folosită de mine pentru vindecarea de stresul emoțional și mintal, dar și prima cauză a creșterii mele în greutate și a unui tegument cu probleme. Ultimii patru ani au fost decisivi, pentru că am avut de-a face în mod serios cu problema zahărului rafinat. Mi s-au întâmplat multe în viață și am ajuns în fața unei alegeri: zahărul sau pierderea sănătății! Pe atunci, credeam cu adevărat că, pentru a rămâne sănătoasă și pentru a face față provocărilor vieții, aveam nevoie de zahăr. Tânjeam după el. Credeam că nu pot trăi fără el.
Ca oricine care este într-o relație toxică, am încercat să nu mai consum zahăr, dar nu am reușit! Chiar când să ajung la eliberare, ceva se întâmpla sau îmi aminteam de o situație tristă sau de un eveniment traumatic și creștea dorința de a consuma zahăr, ca un uragan care se lupta cu realizările mele de până atunci și care nu se lăsa până când cedam și luam tratamentul dulce. Se pare că nimic nu îmi liniștea mai mult inima rănită decât o cutie cu înghețată sau o felie de tort de ciocolată. Nimic nu putea aduce atâta mângâiere ca o prăjitură cu ciocolată sau o felie de plăcintă de persici. Nici măcar Isus. Trist, dar adevărat: am găsit mângâierea în mâncare, nu în Hristos.
În primăvara lui 2015 știam că aveam nevoie de eliberare. Mi-era necesar sprijinul în rugăciune, ca să pot să fiu eliberată. M-am destăinuit sorei Summer, o prietenă care era o mare luptătoare în rugăciune, căreia i-am cerut ajutorul de a se ruga pentru mine, să pot fi eliberată din strânsoarea dulciurilor. Deși mă rugasem și singură înainte, știam că, dacă ea se va ruga pentru mine, șansele ca puterea voinței mele să aibă succes erau mai mari.
M-am decis să postesc de la zahăr pentru patruzeci de zile și patruzeci de nopți. S-a rugat și Summer. Am postit (și m-am rugat). Când doream desert, luam o nectarină. La început a fost greu, dar am continuat să mă rog și să postesc. Nu am cedat și nici nu m-am dat bătută. La jumătatea postului, nectarinele au început să mi se pară mai dulci și mai bune decât deserturile cu zahăr. Către sfârșitul postului, nu mai tânjeam după zahăr, iar după a patruzecea zi de la renunțarea la zahar, am fost eliberată! Dumnezeu mi-a dat această victorie și până azi nu mai sunt dependentă de zahărul rafinat.
Dacă te lupți cu ceva, te încurajez să-I predai lupta lui Dumnezeu. Postește, roagă-te și cere sprijinul oamenilor cu frică de Dumnezeu, care cred în cuvintele Bibliei și care se pot ruga pentru predarea și victoria ta. Credeți-mă, funcționează și merită tot efortul!
Alexis A. Goring
