Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. (Ioan 15:4)
Creșterea implică durere. În loc să se plângă de necazurile din viața de creștin, cineva a învățat să se roage astfel: „Doamne, Îți mulțumesc pentru încercările pe care le-ai îngăduit. Tu nu ești un incendiator, ci un topitor.”
Se povestește că un om a luat un cocon în casă, pentru a privi cum iese din el fluturele imperial. Pe când fluturele lupta să iasă prin micul orificiu din cocon, omului i-a fost milă de el și a lărgit ieșirea cu o forfecuță. Fluturele a ieșit mai ușor, dar aripile lui erau zbârcite și mici, în timp ce capul îi era foarte mare. Nu a mai putut zbura niciodată și a murit la scurt timp. Lupta de a ieși prin orificiul îngust al coconului era planul Creatorului pentru a forța lichidul corpului să ajungă în aripi, ca apoi fluturele să aibă forță să zboare. Dar omul a împiedicat acest proces.
Evrei 12 descrie viața de creștin ca pe un efort care implică disciplină, corectare și antrenament în neprihănire. Sigur, o astfel de strădanie nu poate fi completă fără o luptă sfântă împotriva sinelui și a păcatului. Uneori, lupta este exact lucrul de care avem nevoie pentru a fi capabili să zburăm cu aripile spirituale. Rareori sunt prevăzute scurtături precum cea a fluturelui din poveste. Nu, ci trebuie să ne luptăm pentru a dobândi controlul asupra propriilor abilități. Pentru a crește spiritual, vechile noastre obiceiuri, dorințe și feluri de gândire trebuie să moară – să-I facă loc lui Isus.
Odată, o fetiță o asculta pe instructoarea de la grupa de grădiniță a Școlii de Sabat povestind istoria celor doi ucenici care mergeau pe drumul către Emaus și deplângeau moartea lui Isus. Apoi, un străin li s-a alăturat. Mai târziu, ei au aflat că acel străin era Însuși Hristos! Aproape de concluzia povestirii, fetița a strigat cu entuziasm:
– Isus merge cu mine în fiecare zi!
– Și ce faci atunci când Isus merge cu tine? a întrebat instructoarea.
– Eu atunci mă dau mai încolo ca să-I fac loc lui Isus să vină mai aproape de mine! a răspuns ea.
Rugăciunea mea este ca și noi să „ne dăm mai încolo” ca să-I facem loc lui Isus să Se apropie de noi și să ne dea putere să luptăm, să avem stăpânire de sine în drumul nostru de creștini.
Jacqueline Hope HoShing-Clarke
