Articolul precedentMai de preţ decât multe vrăbii
    Articolul următorPrimul cuvânt rostit

    Lanterna

    Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. (Filipeni 4:19)

    Sabatul din 24 ianuarie 2016 va rămâne întipărit în mintea noastră pentru mult timp. Viscolul încărcat de zăpadă, numit și „Jonas”, a fost înregistrat ca fiind a cincea cea mai cumplită furtună din New York. În zilele premergătoare acelui fatidic sfârșit de săptămână, inimile oamenilor erau cuprinse de neliniște din cauza veștilor și a diferitelor previziuni cu privire la ceea ce urma să vină. Toți am fost cuprinși de frenezie, deși mulţi se simțeau ca niște copii în așteptarea unui eveniment incitant.

    Cu două zile înainte de furtună, eu și soțul meu, Milton, care este pastor, am călătorit cam două ore în nordul statului, ca să vizităm o prietenă dragă. După ce am terminat vizita pastorală, când ne pregăteam să plecăm, ea a insistat să rămânem la masă. În timp ce mâncam, noi eram cu un ochi pe fereastră și trăgeam cu urechea la știrile despre vreme.

    Pentru Milton, primele rafale de zăpadă au fost o încântare, dar i-am reamintit că, de fapt, nu era o ninsoare „normală”. Ca să nu călătorim pe un drum fără vizibilitate – așa cum s-a dovedit curând – ne-am rugat cu prietena noastră și ne-am grăbit spre casă. În mașină, m-am apucat să fac o listă cu cele necesare în caz de înzăpezire. Aveam destule alimente, dar nu și apă. Aveam nevoie, de asemenea, de o lanternă, dar nu știam în ce cutie sau valiză o pusesem. Milton a spus:

    – Să nu te îngrijorezi deloc. Dumnezeu va purta de grijă.

    Am continuat cu lista și am adăugat articole pentru valiza cu care urma să plecăm, în caz de evacuare. Ne continuam călătoria spre casă, când telefonul a sunat. O soră de la biserică a întrebat:

    – Frate pastor, unde sunteți?

    Noi eram cam la o oră și jumătate distanță de casă. Apoi, ea a continuat:

    – Puteți opri pe la mine să luați ceva important?

    Când am ajuns, ea a spus:

    – Nu vă rețin mult. Vreau să vă dau acest pachet cu niște lucruri.

    După ce am primit de la ea, la repezeală, sfaturi cu privire la supraviețuirea pe viscol, ne-am grăbit spre casă. Am deschis pachetul și am găsit, printre alte articole de care aveam nevoie, și o lanternă, plus baterii! Eram uimită! Dumnezeu are o mie de căi de a avea grijă de noi. Chiar s-au împlinit cuvintele: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!” (Isaia 65:24). Dumnezeu S-a folosit de o simplă lanternă pentru a ne aminti, chiar prin lucruri mici, că El are grijă de binele și de confortul nostru.


    Gloria Barnes-Gregory

    Lanterna - Devoțional femei. Eram uimită! Dumnezeu are o mie de căi de a avea grijă de noi. Chiar s-au împlinit cuvintele: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!”
    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...