Articolul precedentCăsătoria interzisă
    Articolul următorPrimul zbor

    Renunță la sare!

    Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. (Filipeni 3:13,14)

    Acum, să nu mă înțelegeți greșit. Sunt întru totul de acord cu nevoia de a cerceta trecutul și de a lua poziție pentru adevăr, oricare ar fi el. Biblia spune: „Veţi cunoaște adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Eu mai susțin și că „odată ce știi adevărul, trebuie să acționezi în consecință”. Să ne cunoaștem tendințele moștenite și cultivate, pentru a ști cum să ne rugăm pentru victorie. Cred cu tărie că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu pentru nașterea din nou, căci prima noastră naștere a fost în păcat, am fost zămisliți în nelegiuire. Sunt de acord cu declarația lui George Santayana: „Cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnați să-l repete.” (George Santayana, The Life of Reason: Reason in Common Sense (New York: Charles Scribner’s Sons, 1905), p. 284) Dar vine timpul când să renunțăm la sare. Ce vreau să spun cu aceasta? În loc de a încerca să explic, să lăsăm ca una dintre cele mai memorabile surori din Biblie să ne explice.

    „Sora Lot” (Geneza 19:26) nu era diferită de multe dintre femeile de astăzi. Ne plac reducerile, pantofii „mortali” și hainele care te fac să-ți întorci capul. Sora Lot dorea ceea ce ea credea că este mai bine pentru familia ei: cele mai bune școli pentru copii și accesul la cele mai cultivate anturaje. Sigur, aceste lucruri nu sunt rele în ele însele.

    Problema sorei Lot a fost că ea nu a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu la timpul potrivit, ca astfel să își schimbe viața și să nu se transforme în sare. Dacă suntem onești, vom recunoaște că și noi avem o problemă cu schimbarea. Dar a venit timpul să nu ne mai uităm în urmă. Probabil că avem nevoie să fim mai „selectivi” în ce privește prieteniile, pentru că Dumnezeu ne cere să călătorim pe un drum mai puțin bătătorit. Mai exact, uneori este foarte greu să lăsăm în urmă durerile, frustrările și mâhnirea. Uneori nu vrem să le lăsăm, pentru că, altminteri, ne-am pierde identitatea din prezent.

    Poate că sora Lot nu a crezut că Dumnezeu ar fi putut de fapt să-i ofere un nou început. Poate s-a gândit: „Mă obișnuisem cu Sodoma; mi-e frică de necunoscut!” Sau poate era îngrijorată din cauza copiilor care rămăseseră în urmă. Orice s-ar fi întâmplat în acea zi fatală, sora Lot a privit înapoi. Și istoria noastră va fi la fel, dacă nu uităm acele lucruri care au rămas în urmă și dacă nu alergăm spre premiul chemării cerești care este în Isus Hristos. Surorile mele, dacă Isus spune că este timpul pentru o schimbare, înaintați și puneți deoparte sarea!


    D. Mobley

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Mesagerul lui Dumnezeu

    El a avut grijă de familia mea în multe moduri miraculoase. Așa că, nu fi niciodată dezamăgită dacă Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor tale așa cum vrei! Roagă-te numai să fii mesagerul lui credincios, fii recunoscătoare pentru călăuzirea Lui și vei fi binecuvântată!

    Publicate astăzi

    Luna Șebat

    Orice s-ar întâmpla în viața cuiva de lângă noi, să nu facem niciodată presupuneri grăbite și să considerăm că necazul lui se datorează faptului că e părăsit de Dumnezeu. Trebuie să fim conștienți că, atunci când cineva trece prin experiențe triste sau dureroase, acel om e poate cel mai aproape de Dumnezeu. Sub nicio formă să nu ne erijăm noi în unelte de pedeapsă pentru cineva, ci, dimpotrivă, să ne aplecăm și să-l ridicăm pe cel căzut sub povară chiar și în cazul unei vinovății evidente. Dacă nu cel căzut, atunci cine să aibă nevoie de ajutor și de înțelegere din partea cuiva care se consideră copil al lui Dumnezeu?

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Cea mai mare speranță

    În momentele de descurajare, spune alături de psalmist: „Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz, Tu mă înconjori cu cântări de izbăvire”. Apoi continuă să-ţi imaginezi şi să meditezi asupra stării de bucurie eternă promisă de versetul de astăzi. Această promisiune este validă nu numai pentru veşnicie, ci şi pentru astăzi.

    Ajutor, mă pierd!

    Doamne, dă-le discernământ copiilor noștri și putere pentru biruință! PROVOCARE: Roagă-te astăzi ca Dumnezeu să îți dea puterea de a evita să privești sau să te gândești la lucruri imorale sau care îți pot sugera gânduri imorale!

    Krisztus a Bíró

    „Az Atya nem ítél senkit, hanem az ítéletet egészen a Fiúnak adta.” (Ján 5,22)„Tanításaiban Krisztus...