Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc. (Matei 5:44)
– Te urăsc, a scris ea de mai mult de o sută de ori pe un petic de hârtie pe care mi l-a înmânat.
Eram uimită când am privit hârtia. Avusesem o ceartă prostească în clasă, ceea ce a adus ura între prietena mea, o colegă din clasa a zecea, și mine. I-am arătat hârtia mamei și am întrebat:
– Mamă, ce crezi despre asta?
Mama a zâmbit și a spus:
– Nu ar trebui să ne purtăm cu cei din jur pe baza comportamentului lor cu noi. Trebuie să-i iubim necondiționat.
Am urmat sfatul mamei mele, deși a fost dificil la început. Mi-am pus o țintă: să-mi împart gustarea de la prânz cu colegii supărați și să le ofer tot felul de gesturi amicale și amabile. Rezultatele eforturilor mele umile m-au uimit. Foștii „dușmani” mi-au devenit prietenii cei mai buni! Și când ne-am revăzut, după douăzeci și cinci de ani, ne-am reamintit cu plăcere de momentele petrecute împreună.
Dar ce s-ar fi întâmplat dacă nu urmam sfatul mamei și aș fi permis, în schimb, să am amărăciune în inimă? Aș fi avut de suferit fizic, mintal și spiritual.
Scump Isus, Îți suntem pentru totdeauna recunoscători pentru harul Tău minunat! Mulțumesc că ne iubești chiar și în momentele noastre cele mai întunecate! Ajută-ne să manifestăm prin cuvinte și fapte dragostea Ta către aproapele.
Esther Synthia Murali
