Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor care locuieşte pe Muntele Sionului. (Isaia 8:18)
Fiind cea mai în vârstă, am avut privilegiul de a asista la venirea pe lume a fraților mei. Prima a fost sora mea Marlene, cu trei ani mai mică; apoi, fratele meu Mario, cu cinci ani mai mic; și, în cele din urmă, surioara mea Marilei, care a apărut la zece ani după nașterea mea.
Mama (care îi mai luase să-i crească și pe doi dintre verii mei, pentru că sora sa mai mică a murit de cancer) a avut o perioadă mai dificilă în acei ani. Volumul zilnic de muncă era enorm. Chiar dacă eu eram copil pe atunci, aveam îndatoriri de îndeplinit, cum ar fi să o pun pe sora mea la culcare sau să o plimb. O iubeam pe „păpușica mea” cu păr blond și ochi albaștri, care a câștigat chiar un concurs de frumusețe: Baby Johnson! Timpul trecea, surioara mea creștea tot mai puternică și a devenit o atletă amatoare, alergând câte 10 kilometri în fiecare zi. A devenit învățătoare și un model pentru multe viitoare învățătoare, fiind iubită și respectată de elevi. Surioara mea avea un dar de la Domnul.
Apoi, într-o zi, Marilei, de-acum mamă a doi copii, a fost diagnosticată cu scleroză laterală amiotrofică, o boală neurodegenerativă progresivă. Lumea noastră s-a prăbușit odată cu auzirea acestei vești. Nu exista niciun tratament? Nicio opțiune? Niciun viitor? Nicio șansă ca surioara mea să apuce absolvirea școlii sau nunțile fiului și fiicei ei?
Am trăit o mare durere. Doamne, unde ești? Tată din cer, Îți pasă de surioara mea? De ce ai permis ca ea să sufere așa? Dintr-odată nu mai poate face nimic: nici să meargă, nici să fugă, nici să se miște singură, nici să stea jos, nici să se ridice, nici să scrie!
Dar apoi, Domnul mi-a vorbit printr-un devoțional pentru femei ca acesta. Multele povestiri inspiratoare de la femei care au trecut prin necazuri au început să îmi dea speranță! Încet-încet am fost capabilă să las marea povară la picioarele lui Dumnezeu, împreună cu decizia de a aștepta să văd ce are El pregătit pentru surioara mea. Am revăzut făgăduința Sa că El o cunoștea chiar înainte de a se naște și că în cartea vieții toate zilele ei au fost numărate (vezi Psalmii 139:13-17). Apoi, inima mea a avut odihnă.
Te vei uni și tu cu mine în rugă pentru surioara mea?
Scump Isus, Te rog, vino curând și pune capăt suferinței! Vrem să fim cu Tine în lumea perfectă pe care Tu ne-o pregătești. Amin!
Marli Elizete Ritter-Hein
