Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei. (Marcu 10:16)
Cu câțiva ani în urmă, o prietenă mi-a destăinuit că, atunci când petrece timp cu Dumnezeu, își imaginează că urcă pe genunchii lui Dumnezeu, în timp ce El îi spune ce dorește ca ea să știe și să înțeleagă. Îmi place această imagine, astfel că am încercat și eu, într-o ocazie, dimineața la devoțional, să îmi imaginez că urc în brațe la Isus. Îmi place să petrec timp cu El.
Recent mi-a fost prezentat un concept nou, într-un cantonament pentru femei. La unul dintre momentele de rugăciune, vorbitoarea s-a referit la Marcu 10, unde Isus a chemat copiii la Sine. Ea a citat Marcu 10:16, spunând că Isus „i-a luat în braţe” pe acei copii. O lumină s-a aprins în mintea mea. Nu ştiu ce a mai spus vorbitoarea în următoarele minute, pentru că mintea mea era în altă parte. Acesta era un tablou diferit de cel pe care îl aveam eu în minte. Nu eu trebuia să mă chinuiesc să urc în brațe la Isus. Nu eu trebuia să fac această acțiune.
M-am gândit imediat la nepoțica mea, Makayla, care are șapte luni. Mi-am închipuit făcând cel mai plăcut lucru: să întind mâinile spre ea, arătând astfel că sunt gata s-o iau în brațe. Atunci, ea își întinde mânuțele spre mine, arătând că dorește să o ridic. Grabnic o iau în brațe și o așez în poală la mine. Este una dintre bucuriile cele mai mari pentru o bunică.
Makayla este prea micuță ca să inițieze singură acel proces de luat în brațe. Ea nu știe încă să ceară (chiar și fără vorbe) acest lucru. Chiar când va fi mai măricică, va fi doar cea care va primi acest gest. Chiar dacă are inițiativa, ea doar este ridicată în brațe. Ea nu va putea să mă ia pe mine în brațe; eu voi fi mereu aceea care va face acest lucru.
Gândindu-mă la relația mea cu Makayla, am început să realizez cum funcționează relația cu Isus. El este Cel care mă ia în brațe. El întinde mâinile spre mine și eu le întind spre El. Atunci, El mă ia în brațe și mă strânge la pieptul Său. Este una dintre cele mai mari bucurii ale Lui, să mă țină (și să te țină) acolo, la pieptul Său, și să petrecem timpul împreună în fiecare dimineață. Nu contează cât de în vârstă voi fi; eu nu voi putea fi în stare să-L ridic pe Isus. Poate că voi lua și eu inițiativa, dar El va fi întotdeauna Cel care mă va lua în brațe. Laudă Domnului! Este atât de ușor pentru mine!
Kathy Pepper
