La început era Cuvântul. (Ioan 1:1)
Ca profesoară de limbi moderne, am predat multe lecții de gramatică, de-a lungul anilor. Un lingvist și lector specialist în limbile nordice a declarat că gramatica este inima unei limbi.(Pekka Saaristo, „Grammar Is the Heart of Language”, în Voices of Pedagogical
Development, ed. J. Jalkanen, E. Jokinen, and P. Taalas (Dublin: Research-publishing.
net, 2015), pp. 279–318.) Cu timpul, am ajuns să înțeleg că există și o gramatică a dragostei lui Dumnezeu.
Gramatica este studiul structurii unei limbi. Ea studiază părțile de vorbire. Prima parte de propoziție este substantivul. Apoi verbul. Substantivul desemnează numele de obiecte sau de ființe. Verbul indică stare sau acțiunea fizică ori rațională a substantivului. Dragostea lui Dumnezeu a fost exprimată la creațiune cu ajutorul substantivului și al verbului: „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină.” Dumnezeu, eternul Substantiv, a „spus” prin intermediul eternului Său Verb – și a fost viață: lumină, cer, pământ, mare, iarbă, fructe, soare, lună, stele.
Apostolul Ioan folosește această gramatică primordială și Îl numește pe Isus Cuvântul, ceea ce în greacă este Logos. În altă traducere, „Cuvântul” este tradus prin „Verbul”. În Ioan 1:1 acel Verb este Isus, prin care Dumnezeu a creat lucrurile și prin care tu și eu putem fi recreați după chipul lui Dumnezeu. Această gramatică sfântă, a Substantivului tuturor substantivelor și a Verbului care este deasupra tuturor verbelor, face obiectul studiului în școala vieții. Când, pe noul pământ, vom implica în acest studiu noile noastre facultăți transformate, ne vom dezvolta înțelegerea spirituală. Oricât de adânc am sonda în comoara fără margini a acestui studiu, vor rămâne încă multe lucruri de descoperit și de învățat.
Deci, cum ne pregătim pentru școala studiului fără sfârșit?
În folosirea limbii și a gramaticii ei, trebuie să fim conștienți de trei elemente: (1) accentul și ritmul, (2) forma corectă în limbaj și scriere, (3) înțelegerea corectă a ordinii și a funcției părților de vorbire, așa cum apar ele în exprimare. Fiecare dintre acestea au un corespondent în pregătirea noastră spirituală, pentru un studiu care nu se va sfârși niciodată.
Lourdes E. Morales-Gudmundsson
