Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” (Luca 7:13)
Mereu mi-a atras atenția scurta expresie: „Când a văzut-o” din Luca 7:13, care se referă la Isus. Mereu mi-a mișcat inima gândul la milioanele de femei din lume pe care nimeni nu le vede. De exemplu, Națiunile Unite raportează că mai mult de una din opt femei – ceea ce înseamnă șaisprezece milioane – trăiește în sărăcie și adesea fără să o observe cineva sau să o ia în seamă. Isus nu era indiferent la suferințele umanității și în mod special la suferința femeilor. Luca ne relatează istoria femeii văduve al cărei fiu murise. Cine era ea? Era o anonimă. Era cineva care plângea în mijlocul unei străzi înguste din Nain, îmbrăcată cu sac de jale, înclinată către pământ de atâta durere și cu lacrimile curgându-i pe față. Mulțimea care o înconjura nu putea s-o ajute. Două cuvinte ale acestei istorii au putere evocatoare pentru femeile de astăzi: cuvintele mulţime și plânge. În mijlocul mulțimii, Domnul „a văzut-o”. Nu este minunat? Titlul Domnul înseamnă că El are toată puterea, ca Rege al universului.
Aceasta pare o simplă istorie, dar nu este. Ea pare să abordeze problema morții, dar, de fapt, în ea este vorba despre viață. Este și istoria societății noastre. Eu fac parte din această istorie; la fel și tu. Ce ne spune Isus? „Nu plânge!” Probabil că toate am plâns vreodată. Femeile tind să fie emoționale și sunt sensibile la durere. Mărturisesc că am plâns în multe locuri. La munte, la ocean, în pat, pe avion. Am plâns pretutindeni. Noi toți plângem. Puțini merg prin viață fără să verse lacrimi.
Poate chiar acum treci prin necazuri, durere, suferință și teamă. Am vești bune pentru tine. Meditând la această întâmplare, realizez că, atunci când Isus a zis femeii: „Nu plânge!”, El vorbea și pentru mine și pentru tine. Inima Sa simte durerea noastră. „Nu plânge! Nu plânge pentru că Eu sunt Singurul care poate să înlăture motivul lacrimilor tale!”
În inima Sa, compasiunea și mila sunt esențiale. De aceea El reacționează mereu la fragilitatea și la nevoile noastre profunde și ne întărește. Compasiunea a fost cea care L-a motivat pe Isus să o consoleze pe văduvă, să-i șteargă lacrimile și să-i readucă fiul la viață. El este același Isus care răspunde și astăzi lacrimilor noastre.
Atunci când suferința te copleșește, ascultă vocea blândă care spune: „Nu plânge!” Pentru că El îți vede lacrimile. Domnul nostru o vede pe văduva înlăcrimată. El ne vede pe fiecare dintre noi. Și Îi pasă de noi.
Raquel Queiroz da Costa Arrais
