De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. (Romani 8:28)
Pentru că lucrez singură în bucătăria unui spital, mi se cere să fac mai multe lucruri. Într-o zi, mă ocupam de niște documente în timp ce mâncarea era pe plită la gătit. O oală cu mazăre a dat în foc. Am alergat la plită, dar, până să ajung acolo, totul a ajuns un dezastru! Repede am mutat oala de pe foc. În timp ce ștergeam plita, am dat din greșeală peste oală! Am încercat s-o prind, dar nu am reușit, mâncarea împrăștiindu-mi-se pe picior.
De ce nu era fierbinte? Îmi amintesc bine această întrebare pe care mi-am pus-o. Ar fi trebuit să fie fierbinte! Dar nici nu aveam timp să gândesc, pentru că mai erau treizeci de minute ca să fac curat, să gătesc altă mazăre și să o servesc pacienților care mă așteptau.
După ce am terminat servitul mesei, m-am întors în bucătărie unde am avut puțin răgaz ca să gândesc. Mazărea împrăștiată era fiartă! Apa și mazărea fierbinte ar fi trebuit să-mi opărească piciorul, pentru că se vărsaseră pe mine. Totuși, nu am pățit nimic! Ar fi trebuit să simt apa fiartă pe piele!
Cu siguranță că Dumnezeu m-a păzit, iar eu nici măcar nu am avut timp să-L rog să facă acest lucru. Ar fi trebuit să sar în sus de bucurie, lăudându-L pe Dumnezeu, și chiar așa am făcut pentru un moment. Apoi am început să mă gândesc: De ce mi s-a întâmplat mie? Eu aș fi putut supraviețui foarte ușor cu un picior ars. Dar prietenii și cei din familie pentru care mă rog atât de mult? Ei au nevoie de miracole mari în viața lor. M-am mâniat. Mai bine Dumnezeu îl ajuta pe unul dintre ei. Pe ce bază alege Dumnezeu să intervină? El îi iubește pe unii mai mult decât pe alții? M-am luptat cu aceste întrebări. În timp ce mă frământam să găsesc răspunsuri, mi‑am amintit de Maria, mama lui Isus. Cu siguranță și ea s-a rugat ca Dumnezeu să-i salveze Fiul, dar El tot a murit pe cruce. S-a luptat cu aceleași gânduri și sentimente pe care le am și eu. Mai târziu, ea a aflat de ce s-au întâmplat lucrurile în acel fel. Și Îi mulțumim lui Dumnezeu că s-au întâmplat așa!
Cred că, dacă suntem credincioși, într-o zi vom înțelege ceea ce acum nu știm și nu vom vrea să schimbăm nici măcar un detaliu. Până atunci, ori de câte ori Dumnezeu intervine, ne ajută să ne amintim că Lui Îi pasă de noi! El veghează peste noi și peste tot ce ni se întâmplă. Ştiu că El are un plan și cred că El știe ce este mai bine pentru mine. Mulțumesc, Isuse, pentru momentele în care intervii, dar și pentru cele în care nu intervii!
Julie Holland
