Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. (Romani 12:6)
Pe când eram doar o copilă, modalitatea cea mai frecventă de a călători, în Guyana, era cu barca. De atunci au fost construite poduri în toată țara, astfel încât să se poată călători direct spre Brazilia și spre alte țări de legătură. Totuși, pe atunci toate activitățile implicau folosirea transportului pe apă, iar funeraliile nu făceau excepție.
Într-o zi, un cortegiu funerar mergea spre cimitir cu barca. Aceasta s-a apropiat prea mult de malul râului și, intrând în niște piloni de lemn acoperiți de flux, s-a răsturnat. Înspăimântați, pasagerii nu au putut înota și țipetele lor au atras salvatori din apropiere, printre care și mama mea. A fost ceva inedit ca oamenii să-și piardă pantofi, pălării, genți și cărți de imnuri, printre alte articole personale. Mulţi dintre cei care participau la înmormântare nu au mai ajuns la cimitir. Au apucat drumul îngust și prăfuit înapoi spre casă.
A doua zi, în drum spre școală, noi, copiii, ne-am dus la locul accidentului, când apa s-a retras cu refluxul, și am găsit multe obiecte. Se pare că în ziua precedentă unul dintre pasageri își pierduse o pereche de ochelari foarte scumpi, marca Glenn Miller, pe care dorea să-i recupereze. El apelase la serviciile unui crainic, domnul James Bell, ca să facă anunțul despre obiectul pierdut. Domnul Bell a început anunțându-l despre pierdere pe șeful satului. Anunțul lui suna cam așa: „Domnul Glenn Miller și-a pierdut ochelarii. Oricine îi găsește este rugat să îi aducă la comisariat.” Crainicul a repetat anunțul de câteva ori, până când cineva care l-a ascultat cu atenție l-a chemat deoparte și l-a corectat.
„Domnule Bell”, a spus omul, „ceea ce ar trebui să spuneți este: «Domnul Harvey și-a pierdut ochelarii marca Glenn Miller și oricine îi găsește este rugat să îi aducă la comisariat.»”
Textul de astăzi ne reamintește că fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Aceasta poate include chiar „așteptarea” înainte de a acționa, pentru a ne asigura că mesajul nostru este este cel mai potrivit, corectând orice eroare. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.
Vashti Hinds-Vanier
