Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10:41,42)
Am avut o săptămână ocupată. Chiar dacă sunt pensionară, munca mea de consilier și speaker motivațional îmi ocupă tot timpul săptămânii și al sfârșitului de săptămână. Doar ce mă întorsesem acasă de la o prezentare și mă pregăteam pentru alta. Întocmisem în minte o listă cu lucrurile de făcut în acea zi. Era inclusă și depunerea a două cecuri la bancă. Din nefericire, tot împachetând și despachetând, nu îmi mai aminteam unde pusesem cecurile! După ce soțul meu și cu mine ne-am rugat de câteva ori, m-am uitat în grabă după cecuri. Și pentru că era târziu, am sărit peste momentele de devoțiune personală obișnuite și am ieșit în grabă pentru plimbarea de dimineață. După aceea, am căutat mai temeinic cecurile: în poșetă, în geanta cu cărți, în birou și în dormitor, dar fără să le găsesc. Deși Îl rugasem cu disperare pe Dumnezeu să intervină, se părea că El nu îmi răspundea. Nu am vrut să sun la emițătorul cecurilor și să-i spun să le anuleze, pentru că le pierdusem.
Eram disperată, dar am încetat să le mai caut, fiindcă mă agitam prea mult. În plus, nu mai petrecusem timp pentru devoțiune personală și deja se făcea târziu. M-am îndreptat spre colțul meu de rugăciune și am luat cărțile pe care le citeam la închinare. Pregătindu-mă să citesc devoționalul, imaginați-vă ce surpriză am avut când, în stiva de materiale, am găsit cecurile! Minunat! Dacă aș fi urmat programul meu obișnuit de dinainte de plimbarea matinală, aș fi găsit cecurile mai devreme. Totuși, ca și Marta de altădată, m-am îngrijorat pentru alte lucruri și nu am mai avut timp de devoțiunea personală. Am suferit de SM, adică de sindromul Martei!
Am învățat din nou din această experiență. Ea mi-a reamintit că este important să nu permitem îngrijorărilor să treacă înaintea lui Dumnezeu. A-ți lua timp pentru El este mai important decât a te îngrijora de lucrurile materiale. Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde (Isaia 65:24). Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.
Doamne, fă-mă Tu în stare să-mi amintesc mereu textul din Luca 18:1 – „Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.”
Edith C. Fraser
