Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. (Psalmii 46:10)
Ochii mei erau concentrați asupra unui articol din partea opusă a camerei mai mult decât asupra treptelor din fața mea, iar atunci s-a întâmplat un incident. Într-o clipă eram căzută la capătul scării care ducea la demisol, strigând de durere. Glezna stângă și întregul picior s-au tumefiat rapid. La examinarea inițială, medicul de la Urgențe a presupus că am doar glezna luxată și că voi fi bine, dar, după radiografie și o tomografie axiale, s-a descoperit o altă realitate. Piciorul era rupt în patru locuri și glezna era zdobită. Câteva zile mai târziu, o echipă de chirurgi ortopezi au reușit să facă reparațiile necesare cu o intervenție chirurgicală de cinci ore. Așa a început lungul drum al recuperării.
În această perioadă, le-am cerut pastorului meu și grupului de rugăciune să mijlocească pentru mine. Ei au făcut aceasta cu credincioșie; în plus, mi-au telefonat frecvent, m-au vizitat și mi-au trimis mesaje de încurajare. Dar exista o problemă majoră: Se părea că nu mă puteam ruga pentru mine însămi. Viața mea viguroasă de rugăciune slăbise. Parcă trecusem de la o comuniune reală cu Dumnezeu la vorbărie goală. Curând am realizat că această lipsă de concentrare a gândirii avea legătură cu calmantele luate pentru stoparea durerii. Din fericire, săptămânile treceau și eu aveam nevoie din ce în ce mai puțin de aceste medicamente. Apoi, într-o dimineață, m-am trezit cu mintea perfect lucidă. Am închis ochii și am început să mă rog ca niciodată înainte. L-am rugat pe Dumnezeu să-mi arate ce să învăț din acest teribil accident. De ce a trebuit să iau o pauză din viață mea tumultoasă?
După ce au trecut câteva săptămâni în care am făcut această rugăciune, L-am auzit pe Domnul vorbind inimii mele despre un lucru la care mă așteptam cel mai puțin. Ivonne, tu ești prea independentă și nu ai învățat niciodată să depinzi complet de Mine – chiar și în lucrurile cele mai simple. De azi înainte, încrede-te în Mine în orice domeniu al vieții tale! Atunci când am deschis ochii, am simțit cum o pace caldă îmi inunda sufletul. Era o libertate pe care nicicând nu am mai experimentat-o, chiar dacă fusesem creștină aproape toată viața.
Deși continui recuperarea după accident, o fac cu un nou spirit. Vindecarea și restul domeniilor vieții sunt acum încredințate în mâinile lui Dumnezeu. A fost ușor să renunț la independența mea? Nu. Dar, în acest proces, am învățat o lecție valoroasă: mântuirea mea depinde de acest lucru.
Există sfere ale vieții tale care nu au fost încă predate în totalitate lui Dumnezeu?
Yvonne Curry Smallwood
