Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! (Proverbele 6:6)
Natura este o carte cu lecții mărețe. Multe învățături am primit din grădinărit. Au fost cazuri când plantele din grija mea s-au „îmbolnăvit” și le-am administrat tratamente. Am ajutat plantele mele să-și ducă bătăliile și am câștigat împreună multe dintre acestea. Dacă pe mine mă interesează atât de mult plantele, cu cât mai mult Dumnezeu este interesat de cei făcuți după chipul Său! Nu ar trebui să am un interes și mai mare în a-i ajuta pe oameni să-și câștige bătăliile, ca și ei să fie victorioși?
Îmi amintesc de o plantă din gradina mea căreia îi lipsea vitalitatea. Am făcut tot posibilul pentru a o salva, până când, într-o dimineața, am dezrădăcinat-o și am pus‑o într-un ghiveci gol. Nu am făcut această operațiune cu plăcere. În locul ei am pus o altă plantă. După câteva săptămâni mi-am amintit de planta abandonată. Spre mirarea mea, încă era vie! Isus ne îngrijește și nu renunță până când nu suntem vindecați.
Am replantat acea plantă încă vie și n-am putut să evit gândul că, de multe ori în viață, noi renunțăm să mai luptăm. Am reflectat asupra deciziilor greșite și asupra cuvintelor ostile rostite. Câtă diferență ar fi fost dacă aș fi acționat diferit în acele situații când am renunțat fără să mai nicio șansă, nicio speranță de salvare! Și totuși, nicio situație nu este fără speranță. Am învățat multe din această întâmplare.
Dar mă grăbesc să vă povestesc despre planta mea favorită – regina-nopții (este vorba de Cereus de noapte, căreia popular i se spune și „regina-nopții” – a nu se confunda cu Nicotiana din familia Solanacee denumită tot „regina nopții” – n.t.). Din câte se pare, această floare aparține familiei cactușilor. Ceea ce mă intrigă cel mai mult la ea, este că floarea ei minunată se deschide doar pe întunericul nopții! Imediat ce înflorește împrăștie parfumul în aer. Am stat trează multe nopți ca să urmăresc înflorirea și să inspir aroma deosebită. Nimic altceva nu este la fel de frumos!
Reginei-nopții nu îi este frică de întuneric. Mi se duce gândul la nopțile de întuneric pe care noi adesea le înfruntăm în viață și cum reacționăm la ele. Totuși, ca și regina‑nopții, putem da randament maxim chiar în timpul celor mai întunecate ore tocmai, pentru că stăm la umbra Celui Atotputernic. Un textier de imnuri făcea observația că, atunci când ni se pare că nu știm unde este Isus, întinzând mâinile prin întuneric Îl vom putea găsi după urmele cuielor din palmele Sale! El este mereu acolo, nu departe, lângă noi și nu trebuie să ne fie frică de întuneric. Da, putem înflori chiar și în vreme de întuneric, așa cum face și credința. Credința este pasărea care cântă în timp ce este încă întuneric!
Fie ca Dumnezeu să ne inspire imnuri și să ne facă să înflorim și să răspândim parfum în timpurile întunecoase, dar și în cele luminoase!
Jacqueline Hope HoShing-Clarke
