Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! (Psalmii 119:103)
„Este o vizitatoare care a venit azi la biserică. Și-ar dori să petreacă ziua cu noi. Pot veni la noi la prânz, ea și fata ei?” Am încuviințat din cap a aprobare. Acum va trebui să ne înghesuim toți doisprezece în jurul micii mese pe care servim prânzul. Frumusețea aranjamentului mesei va fi tulburată de prezența mai multor farfurii și a veselei în plus. Doamne, vreau să sacrific frumusețea și ordinea de dragul oamenilor pe care Tu îi iubești, m-am rugat eu. Apoi musafirii au sosit.
Din mașină a ieșit femeie care avea în mână o pungă de chipsuri pe jumătate consumată și cu cealaltă mână ținea un copil de patru ani, plin de viață. Am observat că femeia era bosumflată și că avea hainele cam murdare și în dezordine. Nu prea mă așteptam la așa ceva. I-am îmbrățișat și salutat pe toți cu un călduros „bun venit” și i-am poftit în sufragerie, unde musafira-surpriză s-a trântit în sofaua pentru două persoane, ronțăind zgomotos chipsuri. Mă întrebam în sinea mea: Nu știe că urmează să mâncăm o masă consistentă? Cu siguranță, la masă va lăsa deoparte chipsurile astea ieftine pentru hrana deosebită și apetisantă pe care noi, ceilalți, am pregătit-o. Dar, cu părere de rău (și dezgust), am văzut cum ea renunța la feluri de mâncare delicioase în favoarea sucului și a pâinii. Puținul pe care l-a servit din delicatesele noastre îl trata ca pe nimic. A intrat de câteva ori în discuție, poluând atmosfera spirituală.
Doamne, am suspinat eu, cum să o tratez pe această femeie precum Hristos, în timp ce ea pare atât de departe de El? Ne-am mutat din nou în sufragerie și ea a reluat ronțăiala chipsurilor. Etica mea creștină începea să dea semne de oboseală. În cele din urmă, a plecat. Spălând vasele mai târziu, m-am rugat iar: Doamne, ai ceva să-mi spui, nu-i așa?
Atunci, El mi-a vorbit: Invitată în atmosfera primitoare a Sabatului, această femeie nu a avut niciun fel reacție de bucurie sau de recunoștință; dar tu cum te porți când vii la Casa Mea? Ei i s-a oferit o masă îmbelșugată, însă ea a ales să nu mănânce; dar nu cumva și tu te abții când este vorba să servești din făgăduințele și din oferta Mea de dragoste și pleci încercând să-ți rezolvi singură problemele? În mijlocul conversației spirituale, ea a făcut comentarii necugetate; tu nu Îmi ignori vocea atunci când Eu încerc să fac relația Mea cu tine mai profundă?
Dintr-odată m-am văzut pe mine în acea ipostază: lipsită de interes în ce privește privilegiul de a-L cunoaște mai bine pe Hristos, ronțăind din pâinea uscată a delectărilor mele substitutive, expunându-mi vocal ideile proprii în timp ce alții vorbesc.
Orice formă ai folosi-o să ajungi la mine, Doamne, Te invit s-o folosești!
Brenda Kiš
