Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.” Dar n-aţi voit! (Isaia 30:15)
„Veniţi singuri la o parte (…) şi odihniţi-vă puţin.” (Marcu 6:31)
Săptămâna fusese foarte obositoare, cu întâlniri, ateliere, adunări de rugăciune, counseling și toate activitățile deosebite care au loc într-o tabără pentru femei. Acum sosise timpul pentru relaxare și revigorare și mă aflam în locul perfect pentru acest lucru: în insulele Vanuatu, departe în Oceanul Pacific de Sud.
Cerul era albastru, senin și luminos, iar soarele cald tropical îmi scălda trupul. Am sărit din mașină pe nisipul alb care părea ca o glazură de zahăr. Mergând pe această plajă sclipitoare, eram mângâiată de razele soarelui și de briza înmiresmată a golfului. Apa albastră și limpede mă chema și curând am plonjat în răcoarea ei. În acel moment am simțit că așa ar trebui să arate paradisul: pacea adevărată.
Priveliștea mănunchiului de insule mici, pline de verdeață, acoperite de tufișuri până dincolo de plajă, dădea impresia belșugului de alimente și de fructe. Chiar acum, vâslind într-o canoe spre una dintre insule, aș putea anticipa și aproape gusta afinele roșii, fructele galbene de mango, bananele bune și ananasul copt.
M-am lăsat în voia plutirii pe o mare care clipocea liniștită și am conștientizat că un pește colorat îmi înțepa piciorul – eram o străină în acest golf al păcii. Mirosul de nisip, de sare și de apă de mare adia pe deasupra mea și aș fi vrut să stau în această stare de beatitudine pentru totdeauna. Păsări colorate în purpuriu stăteau în palmierul de cocos din apropiere și în arbuștii care erau aliniați pe țărmul din spatele plajei cu nisip alb, loc în care își găseau adăpostul și hrana. Mă priveau, pe mine, intrusa, cu o atitudine iscoditoare. Nicio altă ființă umană nu-și lăsase amprenta asupra acestui colț liniștit și aici aș fi dorit să-mi stabilesc casa pentru totdeauna.
Nu a fost posibil să stau acolo pentru mult timp, dar, ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii. Într-o zi, voi reveni cu adevărat, nu numai cu imaginația, în acest loc superb pe care alții îl numesc Champagne Beach, dar pe care eu l-am numit Țărmul Păcii.
Joy Marie Butler
