Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)
„Atunci când copila mea pleacă de acasă, trebuie să arate perfect din cap până în picioare. Fiecare fir de păr trebuia să fie în ordine. Hainele ei trebuie să fie imaculate și pantofii asortați. Ea mă reprezintă!” a proclamat Serita (nu este numele ei adevărat). „Iar dacă vine de la școală și se schimbă cu hainele de joacă, chiar dacă le poartă doar două ore, îi spun să le pună în coșul de rufe ca să fie spălate.”
„Eu o mustru pe fiica mea, Samiyah, dacă pune haine prea puțin purtate în coșul de rufe. Nu erau atât de murdare, încât să le pună la spălat!” am protestat eu. Reacția de pe fața a noii mele prietene m-a făcut să mă simt prost. Chiar dacă sunt de acord cu faptul că, într-adevăr, copiii noștri ne reprezintă, am ajuns la concluzia că sunt alte lucruri care contează mai mult. „Din ce se vede în pozele din copilărie, trag concluzia că părinții mei mă lăsau să ies afară îmbrăcată anapoda.” Aceasta m-a făcut să râd. „Ei aveau grijă să fim îmbrăcați, însă acordau mai multă importanță prezenței noastre la momentele de închinare cu familia în fiecare dimineață. Din acest motiv, eu prețuiesc mai mult ceea ce am în interior decât hainele vizibile la exterior.”
În contextul presiunii sociale care dictează că aparența exterioară este esențială, Domnul îmi reamintește că relația cu El mi-a adus mai multă protecție și o perspectivă mai înaltă decât ar putea să-mi aducă vreodată aranjarea exteriorului. Un aspect plăcut are beneficiile lui; în mod obișnuit, oamenii ne analizează exteriorul înainte de a alege cum să ne trateze. Dar când aleg să aloc mai multă energie pentru a descoperi că am fost creată ca o făptură atât de minunată – și cum, chiar și în experiențe grele, Dumnezeu este Cel care Se îngrijește de orice nevoie aș avea, Cel care găsește o cale de ieșire, Protectorul și Puterea mea atunci când sunt neputincioasă – țin capul sus și armonizez exteriorul cu interiorul.
Nu contează cum îmbraci exteriorul corpului tău. El nu va putea niciodată să mascheze carențele interioare. La urma urmei, Domnul i-a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). La ce folosește o aparență măreață care, în final, este respinsă de Dumnezeu? Deci, în timp ce vă îmbrăcați în vederea obținerii succesului, amintiți-vă că persoana cea mai impresionantă este cea care asortează frumusețea exterioară cu cea interioară.
Rachel Privette Jennings
