Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş cu niciun chip nu va intra în ea! (Marcu 10:15)
Te-ai întrebat vreodată ce a vrut Isus să spună prin cuvintele rostite în Marcu 10:15?
Mă gândeam la acest lucru la aniversarea zilei de naștere a nepoatei mele celei mai mici. Bucuria ei de a fi împreună cu câteva prietene era evidențiată de zâmbetele și de râsetele ei fericite. Desfăcea cadourile cu o încântare vădită, aruncând grăbită deoparte panglicile și hârtia de împachetat, ca să vadă ce conținea cutia. Fiecare cadou o făcea să scoată un sunet de mare încântare.
Fiica mea, adică mama fetei, stătea lângă mine și mi-a șoptit ușor: „Vezi acea frumoasă căsuță de păpuși? Trebuie să îmi amintesc că ziua Samanthei este luna viitoare și să mă asigur că și ea va primi un dar la fel de frumos ca acela dăruit de ea fiicei mele.” Înțeleg perfect ideea. Ca adulți, noi cunoaștem valoarea „reciprocității” în societate și în interacțiunea noastră unii cu alții.
De fapt, nu este așa că așteptăm să primim și noi de la alții proporțional cu cât am oferit? De exemplu, eu trimit felicitări de Crăciun în fiecare an. Dacă trec câțiva ani și nu primesc și eu o felicitare de la cineva de pe lista mea, este posibil să-l șterg de pe listă – cel puțin până primesc din nou un semn de la acea persoană. Sau când eu și prietena mea ieșim să luăm un ceai, eu voi plăti o dată, iar ea, data următoare. Este modul normal în care ar trebui să funcționeze aceste lucruri, nu?
Dar mi-a trecut prin cap că nepoțica mea nu cunoaște acest concept. Ea nu plănuiește să-i ofere Samanthei un dar la fel de valoros ca acela pe care l-a primit de la ea. Ea doar se bucură de daruri și de petrecere.
Și-acum mă întreb: Atunci când creștem și învățăm înțelesul pe care societatea îl dă reciprocității, nu cumva pierdem, de fapt, ceva? Ceva legat de copilărie: capacitatea de a primi în mod simplu un dar și de a nu ne îngrijora dacă vom putea sau nu să întoarcem favoarea.
Mai mult de atât: ne determină acest obicei social prestabilit ca noi să acceptăm cu greu darul mântuirii în condițiile în care noi nu putem să dăm nimic înapoi? Nu ne cheamă Isus să fim ca niște copilași care sunt fericiți cu darul dat de El? Isus avea în vedere anumite lucruri atunci când a făcut această afirmație în fața mulţimii, dar sunt convinsă că El vrea ca toți să primim darul Său ca niște copilași.
Linda Nottingham
