Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. (Psalmii 34:7)
Ziua era luminoasă! O zi perfectă pentru o plimbare cu mașina. Îmi place să șofez. Ce potrivire perfectă! Conduceam spre casă după o excursie de sfârșit de săptămână. Era duminică dimineața, în intervalul 6:30–7:30. Atât peisajul verii târzii, cât și muzica ce se armoniza cu freamătul motorului și cu concertul pneurilor pe asfalt erau splendide. Copacii de un verde cald, florile sălbatice ocazionale și razele proaspătului răsărit se combinau ca să îmi îndrepte gândurile către minunățiile lui Dumnezeu și către recunoștința pentru izvorul nesecat al binecuvântărilor Sale pentru mine.
Bucuria de a conduce era însoțită de dorința de a o face cu cât mai mare atenție posibilă. Astfel, mi-am făcut un obicei din a verifica constant oglinda retrovizoare, pentru a fi în siguranță. În acea ocazie, o privire în oglindă m-a conștientizat de faptul că un tir cobora dealul pe care tocmai trecusem și eu. Acest tir mergea prea repede. În timp ce continuam să apreciez viteza cu care venea, nu vedeam niciun indiciu că ar reduce-o. Se îndrepta direct spre mine – ambele vehicule eram pe aceeași bandă. Pe de o parte, ezitam să mă mut pe banda din stânga de frica unei treceri bruște a tirului pe acea bandă. Pe de altă parte, nu era prea mult spațiu în afara drumului, deci nu aveam unde trage pe dreapta. În timp ce mă rugam, am simțit îndemnul să accelerez cât de tare puteam, ca să evit sau să atenuez impactul, dacă era posibil. Viteza tirului era aceeași. Deodată, mâinile mele au sucit volanul spre dreapta, pe spațiul lateral al drumului. Acum mă așteptam să fiu lovită în partea stângă din spate a mașinii. Dar nu am simțit, nici nu am auzit lovitura impactului. Mașina mea era neatinsă. Cu mâinile tremurânde am parcat mașina într-o parcare laterală de lângă drum. Nu fusese niciun impact! Niciunul! Poate că șoferul tirului ațipise și s-a trezit în acele secunde critice și a răsucit volanul către stânga pentru a evita astfel mașina mea. Ştiu însă că îngeri cerești m-au protejat de un dezastru.
După ce m-am adunat puțin, am înălțat rugăciuni umile, dându-I slavă Domnului cu lacrimi de mulțumire și de reconsacrare ca niciodată înainte. Încrederea mea în Isus a crescut foarte mult de la acel eveniment.
Te vei alătura mie în a-I mulțumi lui Dumnezeu în fiecare zi pentru dragostea și pentru grija Sa fără egal?
Cherryl A. Galley
