Se poate lua prada celui puternic? Şi poate să scape cel prins din prinsoare? „Da, zice Domnul, prada celui puternic îi va fi luată, şi cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmaşilor tăi şi voi scăpa pe fiii tăi.” (Isaia 49:24,25)
Ştiu că a fi tată sau mamă nu este pentru cei slabi. Se cer nenumărate competențe, similare cu ale unui soldat. Copiii nu vin la pachet cu instrucțiunile de utilizare sau cu vreun alt document pentru a te pregăti în vederea a ceea ce urmează. Ești însărcinată, iar în minutul următor ești proiectată într-un alt univers, mai de speriat decât un film științifico-fantastic. Este nevoie de un mare curaj ca să-i spui un „nu” hotărât copilului și de o inimă care să reziste potopului de lacrimi care ar amenința să izvorască din durerea unei simple căzături. Trebuie să fii capabilă să îngrijești copilul bolnav sau să-l liniștești când trebuie să i se facă injecția. Îți trebuie vigilență să hrănești bebelușul la 3 noaptea, să vezi semnele de traumă emoțională ascunsă, să stai trează când cel mic are febră sau sau când este nevoie să studieze până noaptea târziu. Educația copilului cere discernământ și o gândire ascuțită pentru a rezista încercărilor acestuia de a te trage pe sfoară și de profita de ocazii care par bune pentru a face năzbâtii.
Chiar și dacă l-ai învățat, l-ai hrănit, te-ai rugat pentru el, i-ai cântat, l-ai implicat în devoțiunea familială, un copil poate decide să apuce pe alte căi, iar tu rămâi să te întrebi unde ai greșit. Ce ar fi trebuit să faci în mod diferit? Chiar dacă este greu de crezut, Dumnezeu i-a dat acelui copil aceeași voință liberă pe care ți-a dat-o și ție, ca mamă. Una dintre cele mai grele lecții pe care le vei învăța este să renunți la deținerea controlului și să depinzi de rugăciune și de făgăduințele Bibliei, pentru ca acel copil să fie în siguranță și să se întoarcă la Dumnezeu.
Eu sunt mamă și, în timp ce scriu aceste cuvine, mă lupt cu acel simțământ că am făcut ceva greșit. Trebuie să stau pe margine și să privesc cum fiica mea, care nu mai este mică acum, face alegeri care știu că nu o vor avantaja. Pot doar să-i spun, să o rog și să sper că ceva din ceea ce am învățat-o va trece dincolo de ceața și de confuzia în care se află. Trebuie să abandonez dorința de control și să mă rog ca prăbușirea ei să nu fie atât de devastatoare, încât să o schilodească pentru toată viața. Trebuie să rezist – să mă prind de Dumnezeu și să-L rog să-mi dea putere să lupt pentru ea. Trebuie să cred că rugăciunile mele vor fi acum suficiente pentru a cere biruința pentru ea, până va avea și ea dorința să se roage.
A fi mamă nu este ușor, mai ales dacă ești singură. Dar Dumnezeu a promis că nu ne va lăsa, ci El ne va fi puterea. Deci mă prind de făgăduința aceasta: Dumnezeu o va salva pe fiica mea.
Greta Michelle Joachim-Fox Dyett
