Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. (Evrei 4:9,10)
Am început o zi ca oricare alta: m-am trezit, m-am îmbrăcat, m-am spălat pe dinți. Apoi am mers la bucătărie să o felicit pe mama. Uitându-mă în ochii ei, am văzut o privire obosită. Mi-a trecut imediat prin minte: Arată adesea în acest fel sau doar acum?
În acea zi, în mod special, urma să aibă loc un program de evanghelizare la biserica noastră și, desigur, mama se oferise să ajute, ca de obicei. La eveniment, am urmărit-o cu atenție cum îi ajuta pe alții, neluând nicio pauză.
După ziua aceea aglomerată, am ajuns, în sfârșit, înapoi acasă. Mama mea s-a prăbușit pe canapea și a deschis televizorul, iar eu m-am cuibărit lângă ea. În acel moment, eram mulțumită că ia o pauză de care ochii ei obosiți spuneau că are nevoie. Apoi, telefonul ei a sunat și a spus cu un suspin: „Bine, vin imediat.” Am văzut-o cum își ia încălțările și se îndreaptă spre ieșire.
Faptul că mama renunță mereu la timpul ei pentru a-i ajuta pe cei în nevoie este o trăsătură pe care eu o admir cu drag la ea. Totuși, după mai mulți ani, am învățat și despre necesitatea autocompasiunii. Aceasta înseamnă că acordăm importanță și propriei persoane.
Creștini fiind, noi ne concentrăm pe slujirea altora pentru că Biblia spune așa. Desigur, o parte din datoria noastră creștină este să le servim altora, dar nu putem uita că trebuie să avem grijă și de noi înșine. Isus ne-a dat un exemplu excelent de punere deoparte a unui timp pentru revigorarea propriilor puteri, atunci când le-a subliniat ucenicilor importanța odihnei. Ellen White scrie, în cartea Viața lui Iisus: „Ei își puseseră tot sufletul pentru a lucra spre binele oamenilor, și aceasta le istovise puterea fizică și intelectuală. Era datoria lor să se odihnească.” (Ellen G. White, Viața lui Iisus, p. 360.)
Isus a arătat că este bine să punem deoparte timp pentru noi înșine: de fapt, aceasta este o datorie! Prea adesea luptăm să fim perfecte și să ne menținem reputația de persoane altruiste, astfel încât începem să ne neglijăm propria viață. Dar, pentru a umple cupa altora, trebuie să ne asigurăm că avem destulă apă în propria cupă.
Alaysha Harris
