Cum deosebeşti tu aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinşii de război ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara haldeilor. (Ieremia 24:5)
Se părea că fusesem prinsă într-o vâltoare a nenorocirilor și la niciuna dintre situații nu aveam vreo soluție. Aveam probleme la locul de muncă, probleme relaționale, temeri legate de sănătate, pierderea unor oameni dragi și răni provocate de cei apropiați și dragi mie.
Simțeam cum mă prăbușesc. Poate și tu ai simțit la fel. Poate chiar acum simți ceva asemănător.
Crezi că Daniel era fericit cu situația înspăimântătoare în care se afla? Cu siguranță că se temea că nu va ieși viu din această nenorocire, fiind foarte tânăr când a fost luat din casa lui și dus în lanțuri într-o țară străină, unde a fost evirat și făcut sclav. Probabil a simțit că toată lumea lui se prăbușete, că totul se scufundă. Totuși…
Daniel a fost trimis în Babilon chiar de Domnul, pentru „binele lui”, probabil pentru binele israeliților și chiar pentru țara în care se găsea acum. Evenimentele ulterioare au condus la succesul lui Daniel în Babilon, iar el a avut un impact pozitiv asupra celor din jurul lui și asupra întregii națiuni.
Dumnezeu avea planuri extraordinare cu Daniel și a putut să le realizeze în viața acestui tânăr doar prin totala lui cooperare și dependență de El.
Dumnezeu are planuri extraordinare și cu tine, și cu mine. El ne așază în anumite locuri; El permite circumstanțe speciale. Uneori, El alege să nu oprească să se întâmple anumite lucruri pe care noi nu ni le-am dori, ci le îngăduie.
Dar mereu există un motiv, un scop chiar, pentru că deciziile Sale au în vedere întotdeauna „binele nostru” și/sau binele altora. Noi putem fi siguri că această realitate se confirmă mereu.
Dumnezeu ne iubește.
Nu poate fi altfel.
Carolyn K. Karlstrom
