Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!” (Isaia 41:13)
M-am apropiat de Turnul Groazei cu un simțământ de… groază. În „cel mai fericit loc de pe pământ”, într-un bine cunoscut parc de distracții, inima mea tremura de frică, în timp ce o urmam pe verișoara mea prin poarta de intrare.
Când s-a instalat pe scaunul acelui turn, care era un fel de elevator gigant, viteaza mea verișoară, care mai fusese aici înainte, s-a panicat deodată și a alergat spre ieșirea cea mai apropiată. Eu am urcat în elevator, dar cei cu care eram ocupaseră locurile de pe acel rând, iar eu a trebuit să mă așez singură pe rândul din față. Copleșită, am strigat către Dumnezeu. Mai precis, am zis: Tată, Te rog, ajuta-mă să simt pace în timp ce îl voi ține de mână pe îngerul meu păzitor!
După ce m-am rugat, managerul a strigat că mai sunt două locuri. Un cuplu a venit și a ocupat acele locuri chiar lângă mine. Femeia m-a privit și m-a întrebat cu o voce dulce și calmă: „Ți-e frică? Să nu-ți fie! Se va termina înainte să-ți dai seama! Dacă vrei”, a adăugat ea, „poți să mă ții de mâna”. Mi s-a părut această ultimă parte drăguță, însă cam ciudată pentru o străină.
Am ajuns la punctul culminant al traseului și luminile s-au stins. Mi-am simțit inima bătând-mi tare în piept. Am fost proiectați în sus, în întunericul nopții, dar înainte de ni se da drumul de acolo am simțit că o mână m-a prins zdravăn – mâna amabilei străine. Am ținut-o strâns, în timp ce o auzeam cum râde pe tot timpul cursei, anihilând țipetele celorlalți participanți.
În acea zi, Dumnezeu a venit la mine, acolo unde eram, chiar dacă am comis imprudența unei curse prostești în acel parc de distracții. El știa cât de înspăimântător și de mare era în mintea mea acel Turn al Groazei. Așa că El a intrat cu mine acolo și a stat până la sfârșit lângă mine.
Isus nu a calmat întâi furtuna pentru ca apoi să urce în barcă alături de ucenici. El i-a văzut de departe și a venit la ei. A urcat în corabie cu ei și apoi a calmat furtuna. Atunci când Îi încredințăm lui Isus circumstanțele în care ne aflăm și lipsa noastră de putere, El va fi cu noi în toate caruselele vieții, ținându-ne de mână la fiecare coborâre bruscă; va alunga durerea și ne va ridica apoi iar spre cer.
Lydia Svoboda
