Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!” (Romani 8:15)
Cei mai mulţi dintre noi ne bazăm percepția despre Dumnezeu pe relația cu tatăl nostru pământesc. Orice rol pe care l-a avut tatăl nostru în viața noastră influențează modul în care Îl privim pe Dumnezeu. Am avut șansa să fiu binecuvântată cu un tată care să reprezinte foarte bine dragostea lui Dumnezeu.
Îmi aduc aminte ceva în mod special. Am fost întotdeauna un copil extrem de independent, spre exasperarea părinților mei, cu siguranță. Aveam aproximativ treisprezece ani și încercam să asamblez un birou. Reușisem pe jumătate și nu mai știam cum să continui. Eram așezată pe jos, mușcându-mi buzele de concentrare, în încercarea de a termina asamblarea. Eram foarte conștientă că tata mă urmarea. Stătea la mică distantă, observându-mă în liniște. Nu a încercat să preia munca mea și nici nu s-a oferit să mă ajute pentru că știa că fetița lui va riposta: „Pot să mă descurc și singură!”
Mi se păruse că au trecut multe ore. Am renunțat și am spus cu voce joasă:
– Tati, poți să mă ajuți te rog?
El s-a ridicat de unde stătea jos și a venit la mine, care eram prăbușită și înfrântă, spunând:
– Sigur că da, de aceea există tații.
Fix în cinci minute biroul a fost gata. Tata nu m-a dojenit: „Ți-am spus eu?” sau „De ce nu m-ai chemat de prima dată?” Nicio remarcă defăimătoare. El doar a așteptat în tăcere până când am înțeles că am nevoie de ajutorul lui și apoi, cu plăcere, a sărit în ajutorul meu, când i-am cerut.
Așa este Tatăl nostru ceresc. Uneori, noi credem că știm ceea ce este cel mai bine și căutăm să facem lucrurile în felul nostru. Ne încâlcim prin viață în timp ce Tatăl ceresc stă pe aproape, bucuros să ne ajute numai dacă admitem că avem nevoie de ajutor. El nu se impune, ci așteaptă în tăcere, privindu-ne. Iar când concluzionăm că avem nevoie de ajutor și Îl chemăm, El vine repede, zâmbește și spune: „Sigur că da, de aceea există tații!” Dumnezeu nu ne învinuiește apoi pentru că nu am venit la El mai înainte sau pentru că am considerat că ne descurcăm singuri. În loc de aceasta, El ne ajută cu dragoste prin orice criză am trece. El dorește să ne dea toate darurile bune; tot ce avem de făcut este să le cerem (vezi Matei 7:11).
Să ne luăm timp să ne conectăm astăzi cu Tatăl nostru ceresc și să Îi cerem ajutorul înainte de a începe alergarea zilei. El ne așteaptă!
Naudina C. Punch
