Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ. (Psalmii 46:10)
Unul dintre locurile mele preferate de vizitat în Washington, D.C. este Capitoliul Statelor Unite ale Americii. În National Statuary Hall există un loc din care se transmite ecoul. Dacă stai într-un loc anume și șoptești ceva, cuvintele tale pot fi auzite de cineva din cealaltă parte a camerei. De fapt, o persoană care este mai departe ar putea auzi mai clar decât una de aproape. Cred că Dumnezeu dorește ca noi să ne stabilim în viață un punct din care se aude ecoul, din care să Îl putem auzi când ne vorbește. Uneori, înconjurați de atâtea lucruri care concurează pentru a ne câștiga atenția, este greu să auzim vocea Lui blândă, liniștită. Dacă și tu ești ca mine, probabil că îți stau în față nenumărate îndatoriri care trebuie rezolvate, toate, astăzi.
Și acum, să fim sincere: petrecem timp și cu unele lucruri care nu sunt chiar atât de importante. Deși promitem să ne luăm timp pentru Dumnezeu, uneori tot ce ne rămâne este o rugăciune spusă pe fugă și citirea în grabă a devoționalului sau a unui verset biblic. Cred că Dumnezeu va accepta chiar și acest timp petrecut în grabă, dar El tânjește după un timp liniștit pe care să Îl petreacă adesea cu noi.
Dumnezeu ne-a creat să avem o relație personală cu El. El tânjește să ne șoptească dragostea Sa în urechi și în inimă. Dar, pentru a-L putea auzi, trebuie să stăm în tăcere. Trebuie să învățăm să ne liniștim mintea, să nu mai vorbim, ci doar să ascultăm. Când credem că nu Îl putem auzi pe Dumnezeu, este pentru că El ne vorbește în șoaptă, astfel că trebuie să ne apropiem de El, să stăm în liniște și să ascultăm glasul Său blând.
Caută momentele de liniște. Mie îmi place să mă trezesc dimineața înaintea celorlalți. Într-un loc liniștit, prima dată înalț o rugăciune scurtă, cerându-I lui Dumnezeu să îmi liniștească mintea, inima și sufletul, astfel încât să Îl pot auzi când îmi vorbește. După aceea, citesc un verset sau un pasaj din Scriptură, un gând devoțional sau alte scrieri biblice. Dar cel mai important, meditez asupra pasajului din Scriptură preț de câteva minute, încercând să ascult și să înțeleg ce îmi șoptește Dumnezeu.
Când am început acest obicei, puteam sta liniștită doar câteva minute înainte ca gândurile să-mi fugă la lista de lucruri pe care le aveam de făcut în acea zi. Dar, pe măsură ce am continuat să stau în tăcere în prezența lui Dumnezeu, sufletul meu a început să tânjească după mai mult și timpul petrecut cu Dumnezeu s-a lungit. Cu cât Dumnezeu îți va vorbi mai mult, cu atât vei dori să Îl asculți mai mult. Sufletul meu tânjește după locul meu în care pot auzi ecoul. În acel loc, știu că voi găsi pace, mângâiere, încurajare, speranță și bucurie.
Elaine Oliver
