Articolul precedentCu ce să mă îmbrac?
    Articolul următorȘapte ani ca șapte zile

    Misiune de salvare în larg – partea 1

    Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. (1 Ioan 3:18)

    În urmă cu câțiva ani, eram într-o croazieră în vestul Caraibelor. Pentru noi, adevărata poveste a început a doua zi, în timp ce stăteam pe șezlonguri pe punte. Era doar o zi „pe mare.” Dintr-odată, Dave a spus: „Ce se vede în zare pe mare?” I-am zis că semăna cu o baliză, totuși era imposibil să fie atât de departe în larg, în apa adâncă. Dave a spus că și el credea la fel. Așa că am continuat să privim într-acolo. Apoi a exclamat: „Cred că este o plută artizanală. Pare că oamenii încearcă să vâslească!” Deja toți oamenii de pe șezlongurile din jurul nostru priveau și ei. Eram tot mai aproape și, într-adevăr, era o plută artizanală, cu o prelată de pânză pe post de velă. Am zărit nouă oameni pe plută, care deja făceau semne disperate, fluturând tricourile, pentru a se asigura că i-am văzut.

    Ne-am dat seama că nava de croazieră încetinea ușor, îndreptându-se spre ei, apoi a oprit. Mai mulți pasageri au strigat: „Trebuie să îi ridicăm de acolo!” Un membru al echipajului, care supraveghea totul, ne-a asigurat că încercau să facă exact acest lucru. El a menționat că legea maritimă internațională spune că trebuie să oprești și să iei pe oricine se află în pericol. A durat puțin până când nava noastră mare s-a apropiat mai mult de ei. Între timp, alte două vase de croazieră și o navă‑cisternă erau în apropiere, în caz că era nevoie de ajutorul lor.

    La scurtă vreme după aceea, o barcă portocalie pentru urgențe coborâtă de pe nava noastră s-a apropiat de plută și i-a luat pe primii patru oameni. Apoi, la al doilea drum, a adus înapoi cinci persoane. Ni s-a spus că pe plută erau trei femei și șase bărbați din Cuba (așa cum bănuiserăm și noi), în căutarea libertății. Cu toții au aplaudat și au ovaționat la auzul acestui anunț! I-am văzut cum au urcat pe scara din sfoară până au ajuns pe navă. Pluta lor era realizată din patru bucăți mari și lungi de spumă izolatoare legate împreună și alte câteva bucăți de spumă în partea din față, împreună cu pânza din prelată. Ultimul anunț din partea căpitanului suna astfel: „Am salvat nouă vieți astăzi!”

    Oare cât își dorește Dumnezeu să audă aceste cuvinte din partea noastră! Cât de mulțumit trebuie să fie când noi lăsăm totul deoparte pentru a-i salva pe cei în nevoie! Nimic nu poate fi mai important decât a salva vieți. Tocmai de aceea Biblia ne spune: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul” (1 Ioan 3:18).

    Ginny Allen

    Carolyn Sutton
    Un devoțional zilnic scris de femei, pentru femei

    Din aceeași categorie

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Obiceiul bunicii

    Prețuiesc legătura pe care bunica a avut-o cu adevăratul și viul Dumnezeu. Toți ar trebui să aibă un așa model. Doamne, Îți mulțumesc pentru modelul pe care mi l-ai dat!

    Traversând Wawa Boom – partea 2

    Lui Îi pasă atât de mult de noi. El dorește ca noi să avem încredere că El este cu noi în „bărcile” noastre, în încercările noastre – chiar și în mijlocul pustietății! Vremurile grele cu El ne întăresc întotdeauna credința în El!

    Traversând Wawa Boom – partea 1

    Dacă te simți singură pe malurile unui râu uriaș plin de probleme fără vreo modalitate, omenește vorbind, de a traversa, adu-ți aminte de copiii lui Dumnezeu în fața Mării Roșii și a râului Iordan. Adu-ți aminte că, atunci când ei s-au încrezut în El, Dumnezeu a făcut o cale.

    Publicate astăzi

    Ridică-te și mergi mai departe!

    Nu renunța niciodată la a-L urma pe Hristos pentru că ai căzut. Nu există creștin care să nu se fi împiedicat vreodată. Adevărații creștini sunt cei care se ridică și merg mai departe.

    De ce cântă păsările din colivie

    Poate în colivia acestei lumi este întuneric, dar eu încă am un cântec pe care trebuie să îl cânt și îl voi cânta. Sper ca acest lucru să te inspire fie să îți găsești vocea, fie să o eliberezi.

    Împărat al cerului

    Hristos a vorbit cu o putere care i-a zguduit pe oameni ca o furtună puternică. „Este scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune», dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” Glasul Lui a sunat ca o trâmbiță în Templu. GÂNDESC MAI DEPARTE Când am simțit și eu indignarea sfântă manifestată de Isus în Templu?

    A mennyei örökség

    „Romolhatatlan, szeplőtelen és hervadhatatlan örökségre, amely a mennyekben van fenntartva számunkra.” (1Pt 1:4)Krisztus éppen tanított,...

    Cine Ești ?

    Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis....