Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile. (…) Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. (Matei 28:19,20)
A învăța să mergi în picioare este o piatră de hotar importantă în viața oricărui copilaș și o sursă de bucurie pentru părinți. La început, părinții stau în apropierea copilului pentru a se asigura că cel mic nu se rănește, în timp ce învață să meargă. Apoi, pe măsură ce copilul devine tot mai ager și are o mobilitate crescută, părinții îi oferă libertatea de a se mișca independent.
Astăzi mi-am amintit de multele ocazii în care am încercat să îi conving pe alți oameni să meargă cu mine ori de câte ori eram invitată să vorbesc undeva. I-am rugat să vină să cânte la programe, să mă ajute la condus sau doar să mă însoțească. Probabil îmi era teamă că doar ceea ce ofeream eu nu avea să fie suficient. Am încercat să îmi consolidez prezența acolo printr-o echipă care să mă susțină! Încă prețuiesc și mă bucur de prezența și de susținerea familiei și a prietenilor în lucrarea mea, dar nu mai sunt atât de dependentă de acestea. Îl laud pe Dumnezeu pentru persoanele pe care le-a pus în viața mea pentru a mă încuraja. Uneori, credința noastră este consolidată de experiențele în care umblăm singuri cu Dumnezeu. În astfel de momente, când am pășit singură cu Dumnezeu, I-am auzit glasul mult mai clar. Timpul meu singură cu Dumnezeu pare să îmi dea mai multe resurse, astfel încât să pot oferi mai mult în relația mea cu ceilalți.
De obicei, nu reușim să surprindem exact momentul în care copilul își câștigă independența completă și reușește să umble singur. Pur și simplu se întâmplă. La un moment dat, Moise și-a găsit propriul glas, a crezut în chemarea lui și a răspuns pe deplin puterii lui Dumnezeu care lucra prin el. Nu știu când exact am încetat să mai am nevoie să fiu susținută de ceilalți pentru a oferi ceea ce Dumnezeu mi-a dat. Doar știu că mi-am dat seama destul de repede că acesta nu este un spectacol, o demonstrație. Nu trebuie să mă tem niciodată că ceea ce am nu este suficient. De fapt, tot ce am nevoie este ceea ce Dumnezeu îmi dă pentru fiecare ocazie, și ce are El pentru noi întotdeauna este suficient. El ne oferă prezența Sa continuă sub forma Duhului Sfânt. Putem păși cu încredere spre orice obiectiv pe care El ni l-a pus înainte. Niciodată nu vom duce lipsă în această lucrare. El ne este de ajuns!
Beverly P. Gordon
